Episcopul Edir Macedo

STRIGĂTUL MORŢILOR

Alegerile noastre  proaste ne conduc la rezultate proaste, de aceea, fiecare trebuie să înveţe  să gândească înainte de a decide orice lucru, în principal cu privire la eternitate.

Trebuie să avem grijă şi să rezolvăm necesităţile din această lume, dar trebuie să învăţăm  să priorizăm viaţa noastră spirituală şi secretul este: ‘’Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea lui…’’ Matei 6:33. Acesta trebuie  să fie fundamentul  vieţilor noastre.

Chiar având probleme, trecând prin dificultăţi, chiar dacă este foarte greu, cel mai important este să fim atenţi la viaţa noastră spirituală şi nu la problemele ocazionale.

Nu are sens să fii perfect în exterior, dacă în interior există depresie, singurătate, teamă, ranchiună.  În acest caz,  nu va exista nimeni şi nimic care  ne poate ajuta.  Nu serveşte la nimic  ca persoana să-şi dorească să -şi umple golul  interior cu lucrurile din această lume , pentru că nu va rezulta ce ea are nevoie.

Iisus ne vorbeşte de un fapt special şi care ne serveşte ca referinţă pentru viitorul sufletului nostru. Textul sfânt spune:

‘’Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie  şi strălucire. La uşa lui , zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi îi lingeau bubele. Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi  l-au îngropat.’’Luca  16:19-22

Când o persoană  moare, totuşi în viaţă a umblat în dreptate, adică în interiorul tiparului lui Dumnezeu, nu prin faptul că are o religie, dar prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu-  pentru că nu toţi  cei care frecventează  biserica sunt ascultători ai Cuvântului- atunci, nu contează clasa socială sau  orice altă poziţie. Pentru că a umblat în dreptate, la moarte, imediat îngerii vin pentru a lua  sufletul  ei în Împărăţia Dreptăţii. Aceasta este o bogăţie incalculabilă, merită mai mult decât  tot aurul din această lume, pentru că este o siguranţă care însoţeşte persoana până la moarte.

‘’Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus şi a văzut  de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui’’ Luca  16:23

Când persoana trăieşte în păcat, fură, urăşte, în fine, în tot ce nu contează,  la moarte vor veni  îngerii pentru a răscumpăra sufletul  ei, pentru că ea a murit  în nedreptate.

Dumnezeu îi răscumpără pentru un loc special, dar cei  care nu au vrut să i se ofere lui Iisus vor fi duşi  direct în mormânt. Ştim că persoana care moare fără Iisus este luată în infern, care este locul celor nedrepţi.

Cine doreşte să-şi mântuiască sufletul trebuie să se ferească de nedreptate, pentru că  nu este ambientul pentru cine vrea mântuirea eternă. Sufletele  celor care  nu sunt în infern strigă, pentru că ei  sunt chinuiţi.

Cine s-a născut din Dumnezeu nu se teme de moarte, din contră, chiar îşi bate joc de ea, pentru că ea nu mai are putere în viaţa ei, totuşi, când  lipseşte această siguranţă, persoana trăieşte şi va muri chinuită. Cu cât trece mai mult timpul, persona va avea mai multă teamă de moarte.

Dumnezeu a permis  ca din infern bogatul să-l vadă pe Avraam, care era un exemplu de credinţă, prietenul lui Dumnezeu, pentru a fi caracterizată diferenţa între  cel care trăieşte în dreptate şi cel care nu trăieşte.

‘’şi a strigat : Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească  limba; căci grozav  sunt chinuit în văpaia aceasta.’’ Luca 16:24

Chinul este ceva infinit mai rău decât suferinţa, pentru că durerea fizică este uşurată prin remediu, dar nimic  nu este capabil  să uşureze chinul.

El era în infern  nu pentru că era bogat, ci pentru că  s-a încrezut în bogăţie, cum mulţi se încred doar în forţa braţului lor.

Dvs  vă încredeţi în ce: în religie? În rude? În ce aveţi? În persoane?

‘’Fiule, i-a răspuns Avraam, adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. ’’ Luca 16:25

Din text poate chiar părea că bogaţii  merg în infern şi săracii în cer, dar nu este aşa.  Atât  săracul  cât şi bogatul pot merge în infern şi asta depinde  doar de persoana însăşi care decide  să trăiască  o viaţă dreaptă sau nedreaptă.

Când  persoana moare, ea va merge unde îi place. Dacă aici pe pământ ea a trăit în nedreptate, atunci infernul strigă pentru sufletul ei.

‘’Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie atât de mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.’’Luca 16:26

După moarte  nu mai este posibilă o transferare din infern în cer.

‘’Bogatul a zis: Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Avraam a răspuns: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Nu, părinte Avraame, a zis el; ci dacă se va duce  la ei cineva din morţi, se vor pocăi. Şi Avraam a răspuns: Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.’’Luca 16:27-31

De fapt, cine deja a murit şi a fost în infern strigă cu disperare, pentru ca acela care este viu să nu se ducă acolo. Ei sunt  disperaţi pentru a evita ca cei dragi să fie aruncaţi în infern şi să treacă prin suferinţa prin care trec ei.

Lucrăm zilnic pentru sufletul dvs, dar nu suntem responsabili pentru viaţa dvs afară, nu suntem  responsabili pentru deciziile pe care le luaţi.

Nu ajută la nimic rugăciunile noastre pentru cei care deja au murit, pentru că fiecare  decide unde va merge chiar de pe durata vieţii. Aceasta este raţiune, inteligenţă!