Cum să știu dacă voința mea este contrară voinței lui Dumnezeu?

Cine se naște din Duh știe să discearnă care este voința lui Dumnezeu și care nu este.

1- Voința lui Dumnezeu niciodată nu ridică îndoieli în conștiință, așa cum se întâmplă cu voința umană;

2- Voința lui Dumnezeu este însoțită mereu de siguranță totală. Aceasta este CREDINȚĂ;

3- Voința lui Dumnezeu este întotdeauna în conformitate cu Sfânta Biblie. Dar când voința este umană, nu se întâmplă  același lucru;

4- Voința lui Dumnezeu implică mai presus de toate interesele Împărăției lui Dumnezeu și Îl glorifică;

5- Când voința este a lui Dumnezeu, cel născut din Duh se supune ca să sacrifice voința lui pentru a face voința lui Dumnezeu.

Când Iisus o convertea pe femeia din Samaria, ucenicii Lui s-au întors din oraș cu mâncare și au spus: Învățătorule, mănâncă. Dar Domnul le-a răspuns:

“Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu ştiţi.”

Ioan 4:32

Pentru că încă nu erau născuți din Duh, ei nu cunoșteau voința lui Dumnezeu-Tatăl. Minunile pe care le realizau prin ascultarea de porunca lui Iisus, erau doar o mică parte din voința lui Dumnezeu. Deplinătatea ei va fi cunoscută doar după ce suntem ființe noi.

Prin urmare, Domnul Iisus a adăugat:

“Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu ştiţi.”

Ioan 4:34

Unele dintre cele mai clare exemple despre contrarierea voinței lui Dumnezeu făcute de cei care spun că sunt creștini sunt relația de iubire, logodna și căsătoria cu persoane care nu sunt născute din Duh. Urmând ideea fixă a dreptului de a fi fericit, mulți fac alianță cu întunericul, pretinzând că este voința lui Dumnezeu pentru că simt acest lucru.

Duhul Sfânt își călăuzește fiii din Biserica din Corint:

“Am vorbit deschis faţă de voi, corintienilor, iar inima ne este larg deschisă! Noi nu punem nici un fel de restricţii sentimentelor noastre faţă de voi, dar voi v-aţi oprit sentimentele faţă de noi. Deci, la rândul vostru – vă vorbesc ca unor copii – deschideţi-vă şi voi larg inimile! Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.

Căci ce parteneriat poate fi între dreptate şi fărădelege?

Sau ce părtăşie poate fi între lumină şi întuneric? 

Ce armonie poate fi între Cristos şi Belial? Sau ce parte au în comun cel credincios cu cel necredincios? 

Ce înţelegere poate fi între Templul lui Dumnezeu şi idoli?

Noi suntem Templul Dumnezeului celui Viu, aşa cum a spus Dumnezeu: „Voi locui în ei, voi umbla printre ei şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.“

De aceea, ieşiţi din mijlocul lor, separaţi-vă! zice Domnul. Nu atingeţi nimic necurat, iar Eu vă voi primi.“

2 Corinteni 6:11-17