O mână întinsă…
Timpul rece deja și-a făcut simțită prezența și iarna este pe cale să se instaleze. Oamenii sunt grăbiți să ajungă în casele lor unde îi așteaptă familia și un ambient confortabil și călduros.
Dar, pentru unii acest lucru este doar un vis sau face parte dintr-un trecut îndepărtat, și mă refer aici la oamenii străzii. Către aceștia și-au îndreptat atenția voluntarii de la Locașul Duhului Sfânt din Cluj-Napoca.
Ei au pregătit 10 caserole cu mâncare și câte o pâine și într-o sâmbătă frigurosă au plecat pe străzi în căutarea celor fără adăpost, pentru a le oferi o hrană caldă și un ceai fierbinte. Prin această lucrare socială, voluntarii au putut cunoaște povestea de viață a acestora, una tristă și dureroasă.
Într-o zonă a orașului, voluntarii l-au găsit pe Vasile L. de 50 ani, care și-a deschis inima și le-a spus situația Lui: “ Am făcut pușcărie 30 de ani, și în august anul acesta am fost eliberat și de atunci stau pe străzi. Părinții mi-au murit, pe fratele meu îl mai întâlnesc, dar sunt ca un străin pentru el, am epilepsie, fac crize și ca să supraviețuiesc ajut pe unul sau pe altul ca să-mi dea un ceai cald și puțină mâncare.” A acceptat chiar o rugăciune, în urma căreia durerile de la mâini i-au dispărut.
În alt loc, pe stradă, un bărbat de vreo 70 ani într-un scaun cu rotile. Acestuia, din cauza viciului de tutun pe care îl are de 45 de ani și care i-a cauzat serioase probleme de sănătate, a fost nevoie să i se amputeze un picior. S-a bucurat că i s-a oferit o porție de mâncare.
Pe lângă hrana fizică, aceste persoane au primit și un cuvânt de credință, fiind încurajate să lupte pentru schimbarea vieții lor, deoarece “totul este cu putință celui ce crede.”
Leave A Comment