Adevăratul sens al Crăciunului

”Duhul spune limpede că, în vremurile din urmă, unii se vor îndepărta de la credinţă şi vor da atenţie duhurilor înşelătoare şi învăţăturilor demonilor.”( 1 Timotei 4:1)

Este un bătrân rotofei cu barbă albă, care duce în spate un sac pliiiin cu cadouri. Vorbim despre figura Crăciunului, cunoscut ca Moș Crăciun.

Sfântul, văzut ca un primitor al săracilor și în principal al copiilor nevoiași, era sărbătorit pe data de 25 Decembrie. El folosea haine verzi, iar costumul său roșu a provenit de la o reclamă publicitară a cunoscutei mărci Coca-Cola, în 1886 (din această cauză decoraraea de Crăciun este de obicei în verde și roșu). Lumea întreagă l-a adoptat pe bătrânul bun care dă cadouri copilașilor săraci.

DE CE SE SĂRBĂTOREȘTE PE DATA DE 25 DECEMBRIE?

Constantin și influența maniheismului (care îl identifica pe Fiul lui Dumnezeu cu soarele) i-a făcut pe păgânii din secolul 4 să adapteze petrecerea de pe 25 decembrie( data nașterii dumnezeului soare), numind-o Crăciun (nașterea) ”fiului lui dumnezeu”.

Iisus nu s-a născut pe 25 Decembrie. Când s-a născut? În acea regiune, păstorii stăteau pe câmp și își păzeau pe timpul nopților turmele. În nici un caz în Iudeea acest lucru nu se putea întâmpla în luna decembrie. Păstorii își duceau turmele de pe câmp la jumătatea lunii octombrie și le adăposteau, ca să le protejeze de iarna care se apropia, de timpul rece și de ploi. Era imposibil ca ei să continue să fie pe câmp și cu atât mai puțin să fie făcut un recensământ în perioada ploilor și frigului (Luca 2:1)

POMUL DE CRĂCIUN

Este un simbol păgân. Ramurile lui simbolizau revenirea primăverii și a verii, care aduc soarele. Când Tamuz(zeul soare) a murit, legenda spune că trupul lui a fost tăiat în bucăți care au fost trimise în diferite părți. Mama lui a poruncit să se caute bucățile ca să recupereze trupul fiului ei. Căutarea a durat 40 de zile, la finalul cărora ea s-a pus peste trupul mort și a făcut să învieze. Mai târziu, s-a folosit bradul pentru sărbătorirea nașterii lui Tamuz, fiind un simbol de înviere. Se spune că adoratorii zeului-soare ofereau sacrificii umane- trupuri de oameni care nu erau în armonie cu religia lor. Aceștia erau decapitați și capetele lor era atârnate în bradul de la petrecerea în onoarea lui Tamuz.

Treptat, păgânismul s-a răspândit, și azi mulți creștini au adoptat ”pomul de crăciun” în bisericile lor, influențându-i pe evanghelici să adopte Crăciunul și simbolurile lui păgâne.

În acest fals sistem babilonic, ”fecioara cu pruncul” (aceștia sunt Semiramis și Nimrod rennăscut) s-au transformat în principale obiecte de adorare. În zilele actuale, această venerație a ”fecioarei cu pruncului” s-a răspândit în toată lumea, schimbându-și numele în fiecare țară și limbă. În nici o parte a Scripturilor nu este menționată vreo venerație Mariei, și nici nu este vreo poruncă care cere acest lucru. Iisus este numit în Biblie ca ”Fiul Omului”, cu titlul de ”Fiul lui Dumnezeu”, Numele Lui divin (Matei 20:18). Iisus, fiind Dumnezeu, a devenit Om în uterul unei femei, pentru că aceasta era dovada umilinței Sale, deoarece, doar așa își împlinea Misiunea Salvatoare. Totuși, acest lucru nu face din Maria mama lui Dumnezeu. Ea însăși L-a recunoscut pe Domnul ca Domn și Mântuitor al ei.

 ”Maria a zis: „Sufletul meu Îl preamăreşte pe Domnul şi mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu.” (Luca 1:46-47)

Ghirlanda

În formă de soare (coroana verde cu beteală și globuri colorate) simbolizează ”zeul soare”. Aceasta a devenit o Trinitate Profană: Nimrod, tată; Semiramis, mamă și Tamuz, fiul. După distrugerea cetății Babel, poporul lui Nimrod a început să migreze prin lume, cucerind alte popoare și învățându-le credințele lor păgâne. Din Babilonia, ei au fost în Persia. Acum, Nimrod, Semiramiz și Tamuz sunt o trinitate.

Biblic vorbind, adevărata Trinitate este Tatăl(Dumnezeu), Fiul (Iisus) și Duhul Sfânt. Acum este mai ușor de văzut înșelătoria religioasă, care o pune pe Maria ca ”mama lui dumnezeu”. Când templurile lui Isis(Semiramis) au fost transformate în biserici creștine, Isis cu bebelușul ei Horus în poală, a fost transformată în ”fecioara” Maria cu pruncul Iisus.

În viziunea teologică matriarhală, pruncul reprezenta mereu figura unui copil în brațele mamei puternice, care își proteja fiul de rău. Când Tamuz a murit, Semiramis a spus că fiul ei s-a urcat la cer și a devenit dumnezeu. Atunci, Semiramis cu fiul ei Tamuz în brațe, este văzută ca mama lui dumnezeu și zeița mamă. Totuși, pentru unii religioși, Iisus apare doar în două faze ale vieții Lui:

1. Când era bebeluș (ca Maria să fie exaltată)
2. Când era mort pe cruce ca să arate suferința Mariei… și nu suferința lui Iisus

Dar într-adevăr, Hristos este:

 ”El este chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut peste întreaga creaţie,  pentru că prin El au fost create toate lucrurile, în cer şi pe pământ, cele vizibile şi cele invizibile, fie tronuri, fie domnii, fie conducători, fie autorităţi. Toate au fost create prin El şi pentru El.” (Coloseni 1:15-16)