Sacrificiul care aduce pace

Pe vremea lui Moise, oricine comitea un păcat trebuia să sacrifice un animal fără cusur pentru a fi iertat. Trebuia să pună mâna pe miel, să se uite în ochii lui și să asiste la pierderea vieții din cauza furtului său, a adulterului și a greșelilor sale.

După moarte, animalul era pus în foc. Cenușa era apoi dusă la Altarul tămâierii. Dacă aceea persoană a fost cu adevărat sinceră, fumul se îndrepta direct către Dumnezeu. Atunci Dumnezeu aproba jertfa și păcatul era iertat. Totuși, dacă pocăința nu a fost reală, fumul se răspândea și Dumnezeu nu accepta sacrificiul respectiv.

Același animal sacrificat în trecut îl caracterizează pe Domnul Iisus, Mielul dat de Dumnezeu pentru a înlătura păcatul lumii. Biblia ne revelă în Matei 5:23-24 că Iisus a spus: „De aceea, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului și du-te întâi de te împacă cu fratele tău și apoi vino și adu-ți darul.”.

Aceasta înseamnă că este necesar să avem o inimă curată pentru ca Dumnezeu să aprobe jertfa păcătosului, jertfa sa. Altarul sfințește ofranda celui care de fapt s-a căit, dar dacă jertfa este încărcată de sentimente rele, cum ar fi ranchiune, de exemplu, nu este acceptată de Dumnezeu.