Nu se întâmplă, de ce?

De multe ori, îi cereţi lui Dumnezeu multe lucruri pe care El să le concretizeze. Însă întârzie şi iar întârzie până ce vă pierdeţi speranţa că într-o zi ai putea cuceri ceea ce doreşti. mulţi încep să fie necredincioşi

Nu se mai roagă, nu mai fac nimic arzător pentru Dumnezeu, fac totul din obligaţie şi găsesc scuze pentru toate şi pentru toţi. 

Cu alte cuvinte, cauţi un cal de bătaie în care să arunci toate frustrările prin care treci şi pe care poţi să-l numeşti nedrept. Proasta mărturie a celorlalţi este un motiv pentru ca ea să nu mai sacrifice. 

Persoana se iluzionează cu timpul şi suferă decepţii din partea celorlalţi din jurul ei  şi ajunge să simtă dezgust chiar şi faţă de ea însăşi atunci când se gândeşte să mai continuie cu credinţa ei.

Nu se mai uită la lucrurile lui Dumnezeu cu puritate ci totul devine necurat pentru ea. Acesta este momentul în care ea începe să nutrească diferite tipuri de sentimente ca ura, decepţiile, ranchiuna, etc.

Tot ceea ce are în minte este să fugă din această lume, să fugă de credinţă pentru că totul devine prea greu de suportat pentru ea, iar lumea care înainte îi aducea suferinţă este cea după care tânjeşte acum persoana, crezând că acolo îşi va afla libertatea. Se gândeşte că astfel, nu va mai trebui să dea socoteală nimănui. Ceea ce vrea acum să facă este să se azvârle în ceea ce ea însăşi ştie că este dezastruos.

Chiar fiind conştientă de ceea ce o aşteaptă în lume, nu rezistă impulsurilor libertăţii pe care ea o caută atât de mult. Aşa, se gândeşte că este liberă faţă de ceea ce este greşit.

Acum te întreb: De ce Dumnezeu, fiind atât de Mare în Glorie şi Suveranitate, face pe surdul şi nu materializează de îndată  răspunsul pe care acea persoană îl vrea, pentru ca astfel să o poată păstra alături de El pe respectiva?

Pentru că există anumite condiţii pentru a se cucerii diverse lucruri. Trebuie să existe un compromis serios, pentru că altfel, cel ce primeşte răspunsul nu va fi capabil să dea valoare la ceea ce a primit.

Ceea ce am citit de dimineaţă, mi-a atras foarte mult atenţia şi cred că te va face să ai o mică noţiune despre cum se comportă Dumnezeu cu noi.

Ceea ce am citit sunt următoarele:

Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei. (Ioan 15:7,8) 

1 condiţie – Să rămânem în El. Să-i fim fideli

+

(nu ajunge doar să rămânem în El ci trebuie să facem mai mult)

2 condiţie – Cuvintele Lui rămân în mine – o credinţă practică şi constantă.

(cuvintele „rămân în mine”  nu înseamnă că trebuie să îmi rămână doar pe buze)

= (rezultat)

3 condiţie – cereţi ce vreţi şi va fi făcut.

= (rezultat)

Prin aceasta este proslăvit Dumnezeu, dacă aduceţi multe rod.

Este interesant că El nu a folosit aici pluralul ci singularul. De ce?

Pentru că este ceva ce trebuie să fie constant. Nu se poate schimba după anotimpuri ci trebuie să fie continuu, pentru că arborele nu îşi schimbă roadele ci dă mereu aceleaşi roade.

Şi apoi El spune: Aşa vor fi şi ucenicii Lui.

Vedeţi că a fi ucenic nu înseamnă doar să fi de mult timp la biserică sau să ai o poziţie. Înseamnă să aduci mult rod.