Normalul şi rezistenţa

Mulţi cred că trăiesc prin credinţă. Unii chiar cred că sunt botezaţi cu Duhul Sfânt, însă conduita lor nu este una cu adevărat bună.

Conduita lor este o minciună. Cum aşa?

Ei nu mint, dar trăiesc în minciună şi într-o viaţă egocentrică. Pentru ele există numai probleme personale şi nimic mai mult. Ei nu au timp de oferit lui Dumnezeu. Este foarte obositor şi solicitant să slujeşti, pentru că tu îţi ai propriile probleme pe care trebuie să le rezolvi. În fine, nu există timp suficient pentru un lucru care în faţa ochilor persoanei, nu are nici un fel de valoare.

Îşi petrec viaţa de acasă la muncă şi de la muncă la biserică potrivit programului pe care obişnuiesc să şi-l respecte. Însă nu fac asta pentru că vor ceva cu Dumnezeu ci doar din cauza simplului fapt că se tem de ghinion şi nu vor ca acel ghinion pe care îl aveau înainte să-L cunoască pe Dumnezeu, să se întoarcă la ei.

În mare…ele sunt convinse că o duc bine. nu se simt rău şi nici nu simt nevoia să se oprească şi să asculte ci mai degrabă, vor să vorbească şi să facă în aşa fel încât voinţa lor să propăşească.

Nu există timp de ajuns într-o zi ca să-L asculţi pe Dumnezeu. Ei nu văd necesitatea acestui lucru pentru că, se gândesc că dacă sunt la biserică, asta le este de ajuns ca să poată supravieţui.

Cel mai rău lucru este însă, că ele reuşesc să lege o relaţie cu anumite persoane lumeşti şi chiar ajung să fie influenţate de cuvintele lor ce sunt transmise insistent şi ajung să le persiste îndelung în urechi şi în inimă. Ei sunt puternic influenţaţi de asemenea, de ceea ce gândesc cei din jur, de punctul lor de vedere.

După concepţiile lor, ei sunt bine încredinţaţi despre adevăr şi asta le oferă o senzaţie ce le spune că ei deţin controlul asupra încrederii lor în sine.

Atenţie, această încredere în sine este „bogăţia bogată”pentru astfel de oameni. Acest lucru nu te lasă să depinzi de Dumnezeu.

Vom mai reveni şi cu alte mesaje care sunt dovada faptului că o astfel de persoană nu are cum să aibă Duhul Sfânt.