Iubire nepotrivită

Eu am fost mereu o fată plină de energie, dispusă la aventură şi la tot ceea ce este nou… Aveam 15 ani şi sora mea se îndrăgostise deja de un băiat. Eu aveam deja un „partener” cu toate că nu l-am cunoscut niciodată, nu i-am vorbit şi nici nu m-am uitat vre-o dată prea bine la el.

Eram o fată foarte egocentrică pentru că defectul meu din naştere era acela de a atrage atenţia familiei în mod preferenţial către mine. Mereu am crezut că eu trebuie să fiu prima din casă care va avea un prieten şi care se va căsători. Eu credeam că aşa va fi. Dar m-am înşelat şi am fost frustrată atunci când sora mea şi-a făcut un iubit.

Atunci, toată atenţia pe care o doream de la sora mea a fost îndreptată către acea noutate a îndrăgostirii pe care sora mea o trăia zi după zi şi la care se gândea încontinuu. Astfel, eu nu mai eram în centrul atenţiei. Sâmbăta rămâneam mereu singură şi asta mă făcea din ce în ce mai geloasă şi mai nerăbdătoare în ceea ce privea cursul vieţii mele.

Atunci, am început să intru într-o relaţie, dar din nefericire nu era persoana potrivită. Această relaţie nu a durat decât 3 luni după care s-a încheiat.

Aveam anxietate înauntrul meu şi mă precipitam în luarea decioziilor ceea ce mă făcea să-mi fie ruşine doar amintindu-mi. Pentru mulţi este normal să te îndrăgosteşti, dar pentru mine a fost un mare eşec să încep ceva ce nu s-a terminat cu bine. M-am cunoscut pe mine însămi. Am fost decepţionată de egoismul meu. Am început cu o lecţie a pierderii pentru a înţelege cine eram şi cine trebuia să fiu.

Această iubire greşită mi-a adus următoarea experienţă: „Cine ia decizii în mod precipitat, nu aduce doar consecinţe imediate pentru sine, dar şi dacă nu este în dependenţa lui Dumnezeu, resimte traumele acelor întâmplări.

Nerăbdare atrage după sine: teamă, nesiguranţă, persoana acţionează fără a se gândi…

După această experienţă, niciodată nu am mai privit viaţa sentimentală cu nerăbdare ca şi când totul ar fi trebuit să se petreacă atunci când vreau eu.

Ştiţi ce am făcut?

Am investit în viaţa mea spirituală şi m-am preocupat în salvarea sufletelor. Rezultatele au fost strălucite.

Totul s-a schimbat – Am devenit sigură şi încrezătoare în Dumnezeu şi o relaţie mult mai matură cu El. În această etapă, viaţa mea a evoluat către o adevărată comuniune cu Dumnezeu.

Am învăţat să dau ce e mai bun şi nu după mult timp, l-am întâlnit pe actualul meu soţ.