Dezavantajele – și durerile – de a fi doar o creatură

Într-o lume în care râsul celor răi pare să iasă în evidență în legătura cu tăcerea celor buni, când răul pare să fi fost sancționat și ipocrizia servește drept monedă de schimb, există un scenariu haotic umflat de ego-uri și valori. Care sunt adesea inversate și admițând – oricât de dureros este – ne face să înțelegem că nu trăim într-un basm. Avem senzația că totul este pe dos, dar adevărul este infinit mai rău, până la urmă, Textul Sacru, care se concentrează foarte mult pe un timp pe care nu îl trăim, dar care ne arată mult din prezent și, mai ales, despre noi înșine, avertizează că lumea zace în cel rău (1 Ioan 5:19). Lucrul curios este că, înainte, același pasaj aduce afirmația că „știm că suntem de la Dumnezeu”. Dar, la urma urmei, cine este inclus în acest „noi suntem”? Dacă lumea merge dominată de rău, cine ar fi al Lui? Aici se poate ridica un cor ascuțit și strigă un adevăr aproape incontestabil, dar fragil că „toți suntem Copii ai lui Dumnezeu”: un răspuns simplu și naiv, dar fără îndoială bun pentru urechi.

La început, „(…) Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat și femeie le-a creat. Și Dumnezeu i-a binecuvântat (…). Şi Domnul Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: Din orice pom din grădină să mănânci fără îndoială, dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci din el; căci în ziua în care vei mânca din el, cu siguranță vei muri.” (Geneza 1.27-28 și 2.16-17). Susținut de liberul său arbitru, ființa umană, mișcată de curiozitatea sa, a gustat din rodul și restul a fost consecința. De atunci, această rămășiță a vechiului Adam tinde să existe în fiecare dintre noi.

Astfel, păcatul legat de descendența adamică ne face ființe ostatice ale acțiunilor și reacțiilor și, în timp ce mulți folosesc faptul de a fi oameni pentru a eschiva și a atenua eșecurile și derapajele, alții se perfecționează în creatura pe care încă sunt din cauza sentimentelor și atitudinilor lor, fără să înțeleagă că, pe lângă faptul că sunt „din carne și sânge”, sunt și „din suflet”.

GENERATIA PRIMULUI SI A CELUI DE-AL DOILEA ADAM
Prăbușirea spirituală poate fi văzută în uciderea lui Abel de către fratele său, Cain, motivată de invidie pură (Geneza 4). Și tot în vremurile Sodomei și Gomorei, când citim: „Și cei doi îngeri au venit la Sodoma seara și Lot ședea la poarta Sodomei (…). Și l-au chemat pe Lot și i-au zis: Unde sunt oamenii care au venit la tine în noaptea aceasta? Scoate-le nouă, ca să le cunoaștem” (Geneza 19.1-5) și prin atitudinile fiicelor lui Lot, care, îmbătându-și pe tatăl lor, au zămislit de el (Geneza 19,35-36). Astfel, de când a început lumea, Omenirea a inovat și a reprodus scene în proporții din ce în ce mai înfricoșătoare.

Dacă tragediile din interiorul și din afara cercului familiei au marcat începutul timpului, acum, în pragul Apocalipsei, nu a fost cu mult diferit. În urmă cu 20 de ani, de exemplu, numele Suzane von Richthofen a devenit cunoscut în toată brazilia după ce a ordonat moartea propriilor părinți; în zona de nord a orașului São Paulo, pe 29 martie 2008, Isabella Nardoni, în vârstă de 5 ani, a fost aruncată printr-o fereastră de la etajul șase, iar suspecții (și condamnați) erau tatăl și mama vitregă a fetei. Mai recent, pe 8 martie 2021, Henry Borel, în vârstă de 4 ani, a murit în apartamentul în care locuia împreună cu mama și tatăl său vitreg, care au fost, de asemenea, condamnați de un juriu popular.

Astăzi, lumea este formată din 193 de țări recunoscute, conform Națiunilor Unite (ONU), deși Cuvântul lui Dumnezeu ia în considerare două națiuni diferite: cea care a apărut din primul Adam, care este păcătos și trupesc, și națiunea celui de-al doilea Adam, care este spiritual și generat de Persoana Domnului Iisus. Aceasta, prin El, devine FIUL Celui Preaînalt primind și gustând Duhul Său: „Așa este scris: Primul om Adam a devenit ființă vie; ultimul Adam, Duh dătător de viață. Nu spiritualul a venit înainte, ci naturalul; după el, spiritualul. Primul om era din ţărâna pământului; al doilea om, din cer. Cei care sunt de pe pământ sunt ca oamenii pământeni; cei ce sunt din cer, ca omul ceresc” (1 Corinteni 15:45-48). Biblia mai spune că putem fi transformați într-o făptură nouă (2 Corinteni 5.17) renunțând la vechiul mod de a trăi și dezlipindu-se de vechiul „care este stricată de dorințe înșelătoare” (Efeseni 4.22-24 și Ezechiel 11.19-20). În această privință, toți avem puterea de a alege, la fel ca cei doi răufăcători care au fost răstigniți lângă Domnul Iisus pe Muntele Calvar. Amândoi erau în starea unei creaturi, dar unul, la pocăință, a devenit Fiul lui Dumnezeu, celălalt a murit cu păcatul în el (Luca 23.39-43).