Chimia Sacrificiului

Regulile se aplică aproape pentru tot ceea ce vrem să vedem bine făcut în viaţă. Credinţa nu se exclude de la asta. Marele adevăr este că aceasta trebuie să fie trezită, iar pentru ca asta să se înâmple, sacrificiul este drumul cel mai eficace.

„Care este sensul sacrificiului?” Aşa a început episcopul Edir Macedo slujba de pe data de 30 octombrie de la ora 09:30 din Portugalia.

„Asta este întrebarea pe care şi-o pun mulţi. Ei se întreabă de ce trebuie să sacrifice pentru a cucerii binecuvântările lui Dumnezeu pe care El le-a promis. „Dacă El a promis, atunci trebuie doar să intru în posesia lor” – poate că te gândeşti tu acum. Este adevărat, doar că promisiunile lui Dumnezeu nu se împlinesc atât de simplu pe cât gândim noi. În orice promisiune a lui Dumnezeu trebuie să existe un parteneriat între cei care cred în respectiva promisiune şi Dumnezeu. Acest lucru este precum căsnicia. Înafară de dragoste, persoanele trebuie să şi creadă una în cealaltă… Trebuie să renunţe la viaţa de om singur, la libertatea de dinainte, pentru ca, începând de acum să fie unit cu celălalt şi să formeze astfel o familie, un cămin, o instituţie socială.

Totuşi, nu este de ajuns ca bărbatul şi femeia să se unească pentru a se forma un cuplu sau pentru a se reprezenta o căsnicie. orice început are nevoie de anumite reguli. Când două persoane se unesc, se stabilesc anumite reguli, legi şi o anumită disciplină. De aceea cei doi, trebuie să treacă prin perioada de îndrăgostire în care devin iubiţi, trebuie să devină, mai apoi logodnici şi în cele din urmă, soţi. Până la urmă, a te căsători urmând aceşti paşi nu este atât de greu, însă a menţine uniunea în căsnicie este o altă problemă şi o altă discuţie.

De ce este aşa? Pentru că amândoi trebuie să sacrifice pentru ca legătura lor să nu se rupă. Trebuie sacrificată propia voinţă…propiul eu, pentru că în mod normal, nimeni nu acceptă lucrurile impuse de altul. Trebuie ca cei doi să se pună de acord şi să facă un sacrificiu. Este ca şi un dans în care ambii parteneri exersează paşii, până le iese perfect. aşa este şi privitor la Dumnezeu. noi ne facem partea noastră, iar El o face pe a Lui. Însă, trebuie să ştiţi că ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi este lucrul cel mai bun” – a subliniat episcopul.

Formula infailibilă

„Noi nu putem să-i impunem lui Dumnezeu voinţa noastră, după cum, nici El nu ne impune, nouă, voinţa Lui. Trebuie ca voinţa noastră să fie supusă voinţei Sale pentru ca astfel să putem fi fericiţi pe Pământ. Orice lucru pe care El ni l-a promis, depinde de asemenea de participarea noastră, de sacrificiul nostru şi de disponibilitatea noastră de a intra în posesia ei. Asta se întâmplă pentru că dacă Promisiunile lui Dumnezeu ar fi fost turnate peste noi ca şi ploaia, nimeni nu le-ar fi dat valoarea pe care o merită.” – ne-a asigurat episcopul. Din această cauza, pentru ca poporul lui Israel să iasă din Egipt, a fost nevoie de o atitudine de curaj:

„Ştiu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecaţi decât silit de o mână puternică.” (Exodul 3:19)

„Dumnezeu ştia că Faraon reprezenta răul, îl reprezenta pe diavol. Altfel spus, între dvs. şi promisiunile lui Dumnezeu există o adevărată prăpastie pe care dvs. va trebui să o traversaţi pentru a intra în posesia lor.” – a spus el. Ca să învingem această realitate, trebuie să luptăm, să sacrificăm şi să ne demonstrăm credinţa pe care o avem pentru a cucerii ceea ce vrem, iar episcopul a citat cazul celor doi orbi care au fost vindecaţi de Iisus. Iisus a vindecat orbii spunându-le:

„Credeţi că pot face lucrul acesta?”„Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!” (Matei 9:28,29)

Orbul Bartolomeu a strigat după Iisus de două ori, iar apoi S-a oprit la el şi i-a făcut după credinţa lui.

Totuşi a mai fost şi un alt orb cu care a fost diferit. Acesta era la marginea drumului şi era orb din naştere. El nu L-a strigat pe Iisus. De aceea, pentru a trezi credinţa acelui orb, Iisus a făcut tină şi i-a cerut să se spele în scăldătoarea Siloamului. Atunci, el a reuşit să creadă. Credinţa i-a fost trezită. Totul odată cu sacrificiul din partea lui. Aceasta este chimia credinţei şi a sacrificiului, care te face să să te trezeşti la luptă pentru lucrurile în care crezi. De aceea există sacrificiul!” – a încheiat episcopul.