Abuzul

Câte persoane nu au fost victima abuzului? Şi câte nu suferă în tăcere?

Dacă le întrebi dacă au suferit un abuz, poate chiar că şi răspund afirmativ, însă cea mai mare dovadă asupra faptului că nu au depăşit traumele este aceea că evită să vorbească despre acest subiect, iar când vorbesc despre asta cu cineva, încep să plângă.

Aceasta a fost cea mai mare decepţie şi datorită ei, ele continuă să fie ghidate după ceea ce s-a întâmplat în trecut. Ele menţin aceste lucruri în prezent.

Trecutul e constant alături de ele.

Cine le ghidează?

Decepţiile lor. Cele 5 simţuri.

Ce simt?

Se simt marcate pentru tot restul vieţii

Nu reuşesc să se bucure de prezent pentru că au constant trecutul în minte.

Se simte victimă, are sentimente de vinovăţie, este marcată, deprimată, fără stimă de sine, îi este teamă să nu fie respinsă de societate, să nu fie neînţeleasă de ceilalţi şi se simte nedemnă să aibă alături pe cineva „perfect”, „pur”.

Dar de ce se simte astfel dacă nu ea a săvârşit abuzul? De ce cară cu sine trecutul ei, dacă acesta a fost atât de crud?

De ce insistă să convieţuiască cu această amărăciune?

există ceva ce o face să alimenteze astfel de lucruri. Nu doar abuzul prin care a trecut a distrus-o ci şi un sentiment pe care ea însăşi l-a creeat ca şi sistem de apărare: „simţământul de victimă.”

Pentru că se simte ca fiind singura care înţelege că ea este o amărâtă de fiinţă umană.

Ea vrea ca şi ceilalţi să-i zică lucruri ca: „Sărmana de ea!” Vrea ca celorlalţi să le fie milă de trecutul ei. Să primească o atenţie specială pentru ceea ce a păţit ea în trecut.

Acest sentiment distructiv ce te face să te simţi victimă, este veninul ce alimentează răul, iar aşa, femeia în cauză nu reuşeşte niciodată să urască răul care este înauntrul ei.

Răul a folosit o armă cu gloanţe pentru a o atinge, iar ea nu vrea să scape de glonţul dinauntrul ei, iar de aceea, femeia continuă să trăiască cu aceea sufocare în viaţa ei.

Ea nu aruncă glonţul, îi e milă de el şi consideră că este drept să-l păstreze înauntrul ei din cauza a ceea ce a păţit.

Dragă cititoareo, urăşte sentimentul ce te face să nu ai forţă ca să lupţi. Dacă aceste sentimente ar fi într-adevăr o protecţie şi o uşurare, viaţa ta nu ar mai fi acum aşa cum este.

Cine te-a violat a fost şi el o victimă pentru că se ascunde într-una şi trăieşte fugind de ceea ce conştiinţa îi aduce înainte. El nu are pace.

Ce vrei până la urmă: să arunci răul la gunoi sau să laşi gunoiul să locuiască în tine?

Începe atunci chiar acum să arunci. Aruncă fără milă. Fi definită şi pusă contra a ceea ce te-a învinovăţit.

Şi, mai mult decât atât…

Iartă!

Când vei ierta, vei fi liberă! Atât de liberă încât te vei bucura de viaţă cu pace şi armonie. Trecutul va fi doar o amintire din care ai tras învăţături. Te vei bucura de o viaţă nouă.

Îţi garantez!