Două tipuri specifice de calitate a credinței
Luca 18:10-14
”Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe. Fariseul stătea în picioare și se ruga în sine însuși astfel: Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt ca ceilalți oameni-tâlhari, nedrepți, adulteri și nici chiar ca acest colector de taxe! Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuiala din tot ce câștig! ”
Putem observa din acest pasaj două tipuri specifice de calitate a Credinței, cea a fariseului care reprezintă (Credința Religioasă) și cea a Colectorului de taxe (Credința Sacrificială).
Deși aparent Fariseul-religios practica ce era bine și în concepția lui era corect, el nu a fost ascultat și cu atât mai puțin a primit răspuns.
El făcea într-un mod sistematic și mecanic, așa cum observăm că multe persoane practică învățăturile biblice doar ca o o descărcare a conștiinței sau cu teamă de consecințele că nu le practică pentru că cunosc adevărul.
Ei nu-și dau seama că, cu cât trece mai mult timp, ajung să fie mai departe și mai reci și rămân descurajați, Excluzându-se singuri din Prezența lui Dumnezeu și chiar dacă stau atât de ”aproape” se văd tot mai mult mai departe de El.
Au tendința de a vedea și de a arăta greșelile și defectele altora, dar nu sunt capabili să-și vadă prppriile defecte. Sunt foarte buni să dea sfaturi altora, dar ei înșiși nu o fac.
Într-un mod greșit, majoritatea persoanelor se gândesc că pentru că sunt bune, oneste, drepte, religioase… le va face să fie fericite, protejate, respectate… Când într-adevăr vedem contrariul;
Se pare că răul se întâmplă mai mult în viețile celor buni decât a celor răi;
Cine cunoaște Adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să fie drept, dar nu din această cauză suntem justificați, protejați, realizați, fericiți, binecuvântați, ci prin credință;
A fi drept, corect, nu este suficient.
Este nevoie de Sacrificiu ca să se materializeze această credință-vie;
”Colectorul de taxe însă stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul! Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat!”
Este dovada că Credința-Sacrificială îl transformă pe cel mai mare păcătos într-un persoană care merită;
Credință-sacrificială rezolvă atât problema celui drept cât și a păcătosului;
Există păcătoși care nu se cred demni de nimic, dar devin demni prin credința-sacrificială și primesc tot;
Și există cei drepți care se cred demni de ceva prin dreptatea lor și nu primesc nimic;
Mișcată de Credința- Sacrificială, persoana nu se scuză din cauza condiției ei, a lipsei de sprijin și a altor factori, ea mereu e gata pentru tot!!
●Dacă trebuie să Ierte (ea iartă)
●Să se boteze (ea se botează)
●Să dea zeciuială (ea devine o zeciuitoare fidelă)
●Să Evanghelizeze (ea devine o câștigătoare de Suflete)
●Să Sacrifice (ea devine propriul Sacrificiu Viu și voluntar pentru Dumnezeul Viu).
Acest păcătos, colector de taxe a coborât socotit drept și INCLUS în Promisiunile lui Dumnezeu, pentru că a decis să se umilească în fața Lui, recunoscând totala sa dependență.
Dumnezeu să vă ilumineze!
Deixe o seu comentário