Cum trăiești fără ură?

Viața fiecăruia are propriul registru al durerilor. Încă nu am cunoscut un adult care să nu fi fost cel puțin o dată nedreptățit sau decepționat.

De obicei, experiențele cele mai dureroase vin de la oamenii cei mai apropiați, ca: rude, prieteni, vecini, colegi de serviciu sau tovarăși de credință.

Este greu când ești calomniat, hărțuit sau victima unei trădări sau unei bârfe. Știi acele “faimoase” comentarii făcute pe la spate care aparent sunt nevinovate, dar urzesc dorința de a face rău? Doar cine a suferit pe pielea lui le cunoaște efectele.

Calomnia este prin jur, trădătoare, făcând oamenii să sufere în fiecare zi. Ea poate produce mari daune în viața personală a cuiva, fără ca cel puțin să-i dea acestui om șansa de a explica adevărul.

În fața acestei conviețuiri dureroase, cum să suportăm aceste agonii fără să avem resentimente sau tristețe? Cum să trăim în această lume, fără să purtăm amarăciunea răului care ne-a fost făcut?

Îmi amintesc de povestea lui David, care timp de șapte ani a fost persecutat de regele Saul. Acest rege neînțelept, i-a impus atâta suferință tânărului, încât el a trebuit să trăiască mult timp în deșert ca un fugar. Constatăm suferința lui în această perioadă prin psalmii pe care el i-a compus, care erau rugăciunile lui către Dumnezeu în căutarea unui ajutor.

Chiar dacă era urât și i se făcea rău, David a hotărât să trăiască fără mânie și a demonstrat acest lucru în diferite ocazii, în care a avut șansa să se răzbune pe Saul, dar nu a făcut-o. Vedem că, nu conta felul în care era tratat David, el a hotărât să respecte ungerea Divină care era peste Saul și să lase ca de Sus să vină sfârșitul împărăției lui.

Totuși, ce consider mai interesant în această poveste este felul în care David a primit vestea morții lui Saul. Când amalecitul a venit la el, avea în mâini coroana și brățara regală, ca să-i comunice moartea lui Saul și Ionatan. Mesagerul credea că David ar fi foarte fericit, la urma urmelor se terminau problemele lui. În plus, el putea în sfârșit să devină rege.

Cu toate acestea, toți cei din acea sală au fost surprinși de reacția lui David. El nu a sărbătorit, ci și-a sfâșiat hainele în semn de mare tristețe, a plâns și a fost îndurerat. (2 Samuel 1:11-12)

Cum poate cineva să plângă moartea celui  care a fost cel mai mare dușman al lui?

Acest lucru ilustrează ce nobil este interiorul celui care caută constant să trăiască cu o inimă curată.

Cum este puternic cel care își menține comuniunea cu Cel PreaÎnalt, chiar și în cele mai grele situații și nedreptăți ale vieții.

Ce admirabil este să vezi pe cineva că nu lasă loc liber durerilor, ci crede că Dumnezeu judecă perfect între el și agresorul lui, indiferent cine este acesta.

Cât este de puternică încrederea celui care crede că atunci când o situație este în  Mâinile Celui Atotputernic, poate să doarmă, să se odihnească și să aștepte acțiunea Lui.

Ruina lui Saul a venit prin propria neascultare, pentru că  cei care fac rău, niciodată nu vor fi nepedepsiți. Dar vor primi o suferință mult mai mare decât cea pe care au cauzat-o, pentru că, pentru aceasta nu există excepție de oameni.

Eu mă gândesc că calea pentru cinstea veșnică, stă în a nu răni pe nimeni și în a nu purta ură pe cel care te-a rănit într-o zi.

Știu că nu este ușor, dar este posibil pentru cel care face din Duhul Sfânt  bogăția, scutul și tăria lui în momentele de suferință.