Vizita neaşteptată

Odată, o femeie s-a uitat în căsuţa ei poştală şi acolo era doar o scrisoare. A luat-o şi privea către ea înainte să o deschidă. Apoi a privit-o şi mai insistent.

Nu avea sigiliu şi nici timbre ori ştampilă poştală. Era scris doar numele şi adresa. Ea suna cam aşa:

„Dragă Ruth, sâmbătă după-amiaza voi fi în apropierea casei tale şi îţi voi face o vizită. Cu dragoste, Iisus.” A pus apoi scrisoarea pe masă tremurând şi îşi zicea: „De ce vrea Iisus să mă viziteze? Nu sunt o persoană specială şi nu am nimic să-i ofer…!?”

Gândindu-se la asta, şi-a amintit de domnitorul de pe rafturile bucătăriei ei şi a zis: „A,nu! nu am nimic să-i ofer… trebuie să merg la piaţă să cumpăr ceva pentru cină.” A luat portofelul, l-a golit pe masă şi a zis: „Bine, măcar voi cumpăra pâine şi încă ceva.” Şi-a tras repede pardesiul pe ea şi se grăbea spre piaţă.

O pâine franţuzească, puţin curcan şi o cutie de lapte… Astfel Ruth a rămas cu puţini bani ce trebuiau să-i ajungă până luni dar nu era tristă din cauza asta. A luat-o la drum spre casă cu modestele ei cumpărături la subţioară.

Pe drum… „Sărutmâna doamnă, puteţi să ne ajutaţi? Ruth era aşa de distrasă încât nu i-a văzut pe cei doi oameni ce stâteau înaintea ei şi-i cereau ajutor. Erau, un bărbat şi o femeie, ambii cu haine zdrenţuite.

– Doamnă, nu am servici, eu şi soţia mea trăim pe stradă, ne este frig şi foame. Dacă aţi putea să ne ajutaţi, am fi foarte recunoscători…

Ruth, s-a uitat la ei cu atenţie. Erau murdari şi miroseau urât şi ea cu sinceritate se gândea că ei ar fi putut să găsească de lucru dacă cu adevărat şi-ar fi dorit.

– Domnule, aş fi vrut să vă ajut dar şi eu sunt o femeie săracă. Tot ce am sunt nişte felii de pâine însă am un oaspete important în această seară şi plănuiesc să-l servesc pe El cu astea.

– Bine doamnă, înţeleg. Oricum, mulţumesc. Bărbatul a luat-o pe soţia lui pe după gât şi a pornit la drum. Când i-a văzut plecând. Ruth a simţit o bătaie a inimii sale ce îi era familiară.

– Domnule, aşteaptă! Cuplul s-a oprit pentru că Ruth alerga după ei ca să-i prindă din urmă. Uitaţi, vreau să acceptaţi această masă. Reuşesc eu să-i dau altceva invitatului meu. Apoi le-a întins pachetul cu alimentele cu care dorea să-L servească pe Iisus.

– Vă mulţumim doamnă! Vă mulţumim mult!

– Mulţumesc, a spus şi femeia, iar Ruth a văzut că aceasta tremura de frig.

-Ştiţi, am alt pardesiu acasă, luaţi-l dvs. pe acesta.

Ruth, şi-a dat jos pardesiul şi la pus pe umerii femeii întorcându-se surâzând spre casă…fără palton şi fără cină pentru Invitat. Ruth a ajuns la poartă tremurând de frig. Acum nu mai avea nimic cu care să-L servească pe Domnul Iisus Hristos. Căuta în grabă cheia prin geantă şi deodată, a zărit o altă scrisoare în cutia poştală. „Ce ciudat, poştaşul nu vine niciodată de două ori în aceiaşi zi. A deschis scrisoarea şi a citit-o:

Dragă Ruth, Mi-a făcut plăcere să te revăd. Mulţumesc pentru masa delicioasă şi pentru pardesiul minunat. Cu dragoste, Iisus.

Aşa se întâmplă cu mulţi dintre noi. A-L accepta pe Iisus să locuiască în căminul nostru şi să stea mereu cu noi, înseamnă să ne ajutăm aproapele şi mai presus decât toate, să îi oferim alimentul spiritual prin credinţa noastră.