Trei întrebări

Un rege şi-a dat seama că dacă ar fi ştiut momentul potrivit în care ar fi trebuit să acţioneze, dacă ar fi ştiut care erau persoanele cele mai de folos şi care este cel mai important lucru ce trebuie făcut, nu ar fi dat greş niciodată.

A căutat un om înţelept cu care să se sfătuiască. S-a îmbrăcat în nişte haine simple şi înainte de a ajunge la destinaţie, a descălecat de pe cal. Şi-a lăsat străjerul deoparte şi a înaintat singur.

Înţeleptul săpa pământul din faţa colibei sale. Regele s-a dus la el şi l-a întrebat: „Vino aici pentru că am nevoie să-mi răspunzi la trei întrebări: Cum pot învăţa să fac ce trebuie la momentul potrivit? Care sunt persoanele cărora ar trebui să le acord o atenţie mai mare? Care sunt lucrurile cărora ar trebuie să le acord mai întâi prioritate?”

Înţeleptul nu i-a răsouns ci a continuat să sape. Era slăbit şi respira profund la ficare lopată băgată în pământ. Regele s-a oferit să sape în locul lui şi astfel a pregătit două rânduri de răsaduri pe unde avea să sape. Fără a primi nici un răspuns şi fiind aproape de sfârşitul zilei, regele a spus: „Am venit până aici ca să obţin nişte răspunsuri. Dacă nu poţi să-mi dai nici un răspuns, spunemi că voi pleca.”

Atunci, un om bărbos a ieşit din pădure. Era rănit şi a căzut de ameţeală. Gemea uşor.

Regele şi înţeleptul l-au ajutat. Era grav rănit. Regele a spălat rana pe care omul o avea şi a legat-o cu mantaua lui şi cu un prosop pe care-l avea înţeleptul.

Sângele a continuat să curgă. De mai multe ori, regele a spălat şi a legat rana.

În cele din urmă, hemoragia s-a oprit. Bărbatul a fost dus într-un pat şi a adormit. Noaptea s-a lăsat. Regele s-a aşezat obosit la intrarea în colibă şi a adormit. Când s-a trezit de dimineaţă i-a luat ceva timp până ce să-şi dea seama unde se află. S-a dus apoi înauntrul colibei. Bărbatul rănit l-a privit şi i-a cerut iertare.

” – Nu am nimic să-ţi iert.” – a spus regele. „Nici nu te cunosc.”

” – Dar eu vă cunosc. Dvs. l-aţi prins pe fratele meu, iar eu am jurat că vă voi omorî. Când am aflat că veţi veni aici, am venit după dvs. Stăteam ascuns în pădure ca să vă omor pe la spate. Dar dvs. nu v-aţi întors. Am plecat din ambuscada pe care o pregăteam şi străjerii tăi m-au văzut. Ei m-au rănit. Am fugit de ei. Aş fi sângerat până la moarte dacă nu m-ai fi salvat.

Maiestate! Dacă aş supravieţui aş fi cel mai zelos dintre servitorii tăi.”

Regele s-a simţit satisfăcut  pentru că a obţinut pacea cu inamicul său într-un mod atât de simplu. I-a spus că-şi va trimite medicul să-l trateze.

S-a ridicat şi a mers la cel înţelept care era aplecat şi planta în cele două răsaduri pe care regele le-a săpat cu o zi înainte.

„Şi atunci, îmi vei răspunde la întrebări?”

Ridicându-şi ochii, înţeleptul i-a spus:

„Dvs. aveţi deja toate răspunsurile.”

Înaintea indignării ce se putea citi pe faţa regelui, el a explicat:

„Dacă maiestatea voastră nu ar fi fost miloasă văzându-mi slăbiciunea ieri, pe când săpam şi dacă nu aţi fi rămas să mă ajutaţi şi aţi fi plecat acasă, aţi fi fost atacat de acel om.

V-aţi fi căit dacă nu aţi fi rămas cu mine.De aceea cel mai important moment a fost acela în care aţi săpat răsadurile. Eu eram omul cel mai important şi a-mi face mie o favoare a fost lucrul cel mai important.

Apoi, când cel aproape asasinat a ajuns în fugă, momentul cel mai important a fost acela în care aţi avut grijă de el. Dacă nu aţi fi avut grijă de rana ei, ar fi murit fără să fie împăcat cu sine.

De aceea, el era omul cel mai important. Ceea ce a fost făcut pentru el, a fost lucrul cel mai important.

De aceea, există doar un timp care este cel mai important: „Acum”

Omul cel mai necesar este mereu acela cu care eşti pentru că nimeni nu ştie dacă va putea lucra cu un altul.

Cel mai bun lucru este să faci binele pentru acela cu care eşti pentru că acesta este marele scop al vieţii.

Momentul de a acţiona este chiar acum. Locul în care eşti este cel mai potrivit, iar persoanele care sunt cu tine, sunt potrivite pentru a te ajuta, împreună cu ideile privitoare la viaţa şi la dezvoltarea ta.