Superman?

De ce avem nevoie să auzim poveşti cu super-eroi? Poate că din cauză că într-un anumit moment al vieţii descoperim că nu suntem Superman ci un Clark Kent căruia îi lipseşte karisma. Câteodată facem ceea ce face Superman însă pe de-a îndoaselea. Superman se ascunde sub identitatea lui Clark Kent, o persoană simplă care nu prea atrage atenţia asupra sa. Noi suntem un Clark Kent aiurit ce vrea să pară Superman. Încercăm să cucerim „femeia care nu-l vrea pe Kent pentru că este îndrăgostită de Superman”.

În momentele de criză şi de tragedii grave, multe astfel de poveşti sunt auzite. Fiinţa umană nu a fost creeată spre a fi perfectă. Şi când aceasta face ceva cu mult peste ceea ce se poate imagina, atunci, asta este super. Nouă nu ne plac slăbiciunile noastre, dar însuşi Superman era sensibil la kriptonită şi nici măcar nu se putea apropia de aceasta. Ascultând poveşti care ne inspiră ce sunt rostite de alţi oameni rataţi ca şi noi, credem că este posibil… Dacă el(ea) poate, eu de ce să nu pot? Viaţa este mai mare decât problemele cu care ne confruntăm şi pentru care căutăm soluţii!

Odată, un cronicar a scris într-un ziar că atunci când va muri Ronaldo Fenomenul va fi nevoie de trei autopsişti pentru a se asigura că chiar a murit. Asta pentru că el mereu „renaşte”. Astfel de istorioare ne uşurează sufletul.

Vă garantez că nu este o pierdere de timp să căutăm să aflăm astfel de povestioare de succes şi de lucruri ce depăşesc barierele umane (în cărţi, reviste, ziare sau pe internet). Ceea ce eu gândesc a fi pierdere de timp, sunt discuţiile despre subiecte superficiale care nu ne ajută cu nimic. Spre exemplu, citirea cotidianelor mondenităţilor şi a celor ce se cred celebrităţi. Anumiţi oameni sunt la fel ca o barcă cu pânze. Ele depind de un vânt propice pentru a ajunge acolo unde doresc. Cei ce sunt ei însăşi poveşti de super-eroi sunt oameni ce au „motor” pe care trebuie doar să-l pornească pentru a ajunge la destinaţie.