Pietricelele

Odată, într-o noapte cu lună plină, un bărbat mergea pe o plajă…

Pe când mergea el, se gândea:

Dacă aş avea o maşină nouă aş fi fericit;

Dacă aş avea o casă mare aş fi fericit;

Dacă aş avea un loc bun de muncă, aş fi fericit;

Dacă aş avea o femeie perfectă, aş fi fericit…

Gândindu-se la asta, s-a împiedicat de o pungă plină de pietricele.

Fără să se uite la ele, a început să le arunce una câte una, în mare. La fiecare piatră spunea: Ce frumos ar fi…

A făcut această operaţiune până a rămas cu o singură pietricică pe care în cele din urmă a decis să o păstreze.

Ajuns acasă, a văzut că acea piatră era un diamant extrem de valoros.

Imaginaţi-vă câte pietre a aruncat în mare fără să se gândească măcar la ce face.

Aşa sunt mulţi oameni…

Aruncă comorile preţioase deoarece aşteaptă să vină ceea ce ei cred că este perfect. Ei visează şi doresc ceea ce nu au şi nu dau pic de valoare la ceea ce este aproape de ei.

Dacă s-ar uita în jur, dacă s-ar opri să observe lucrurile, şi-ar da seama ce norocoşi sunt.

Fericirea este foarte aproape de tine.

Fiecare pietricică trebuie să fie observată…

Ea poate fi un diamant foarte preţios.

Fiecare zi a vieţii noastre poate fi considerată un diamant preţios şi de neînlocuit.

Depinde de fiecare dintre noi dacă vom profita de moment sau dacă vom arunca pietricelele în mare lăsându-le duse în uitare de unde nu se mai pot recupera niciodată.

Şi tu, ce faci cu pietricelele tale? Le arunci?

Familia

Prietenii

Munca

până chiar şi visele tale.