Muncă şi entuziasm

La o fermă unde era un grup de muncitori nemotivaţi să muncească, a ajuns într-o zi un nou angajat pe care-l chema Ze. Ze era un tânăr agricultor aflat în căutarea unui loc de muncă. Astfel, el a primit la fel ca şi toţi ceilalţi o mică şi simplă căsuţă în care să locuiască atâta timp cât va sta să muncească pentru fermier.

Văzând el casa murdară şi dărăpănată, s-a gândit să o pună în ordine şi să facă o curăţenie generală.

Cu o parte din ceea ce economisise, a cumpărat câteva găleţi de vopsea, a curăţat casa bine, şi în puţinul timp liber pe care-l avea, a şmirgheluit pereţii şi i-a vopsit în culori vesele. A pus pe masă o vază cu flori şi a aranjat noua lui căsuţă la milimetru.

Colegii lui de muncă îl întrebau mereu:

– Cum de eşti atât de fericit atunci când munceşti, ştiind că ai un salariu atât de mic?

Iar el răspundea:

– Acest loc de muncă este tot ceea ce am. În loc să stau să mă plâng, prefer să mă mulţumesc cu el. Aceasta este una din metodele pe care le am eu pentru a-mi arăta mulţumirea.

Toţi i-au admirat vorbele şi îşi ziceau între ei: „Cum poate el să gândească în acest fel asupra lucrurilor?!”

Entuziasmul lui Ze i-a atras atenţia foarte repede şefului său, a.î. acesta s-a gândit aşa: „Dacă cineva este capabil să îngrijească cu atâta drag şi afecţiune casa pe care eu i-am împrumutat-o, atunci, este negreşit capabil să îngrijească cu acelaşi zel şi întreaga mea fermă.

Prietenii lui, agricultori, la auzul celor spuse de fermier, au început să comenteze:

– „Ce face ca unele persoane să fie aşa de realizate şi altele să nu aibă deloc succes?!”

Când acest lucru a ajuns la urechile lui Ze, el a răspuns:

– Diferenţa constă în entuziasm; în capacitatea noastră de realizare şi în aceea de a da viaţă la tot ceea ce ne înconjoară, schimbând astfel nu doar realitatea noastră, dar şi pe aceea a celor care ne înconjoară.