Menţine mereu umilinţa

 

Mulţi confundă umilinţa cu inferioritatea sau cu subordonarea. A fi umil nu are de a face cu inferioreitatea, cu a fi subaltern; are de a face cu auto-cunoaşterea, demnitatea şi respectul.

Cu cât trăim mai mult, cu atât învăţăm mai mult, dar încă ştim puţine lucruri despre lucrurile importante din viaţa noastră.

Esenţialul se învaţă ultimul, şi îl putem deprinde doar atunci când conservăm înauntrul nostru umilinţa. În absenţa acesteia, nici o altă virtute nu se poate dezvolta.

A fi umil, înseamnă a şti despre viaţa persoanelor ce te înconjoară, despre sentimentele şi despre ceea ce se întâmplă cu ei pentru că toate aceste lucruri ne învaţă câte ceva.

O persoană nerăbdătoare, ne învaţă care este valoarea răbdării.

Pierderile, ne ajută să dăm valoare la victorii.

O persoană calmă, ne învaţă să apreciăm pacea.

Când menţinem în viaţa noastră umilinţa, înţelegem că viaţa este plină de profesori. Începem să învăţăm împreună cu persoanele, să învăţăm din sentimente, din emoţii şi întâmplări.

Înainte de tot şi de toate, menţine mereu umilinţa în caracterul tău; aceasta este singura modalitate de a învăţa şi de a fi fericit!