Furnica şi liderul

În fiecare zi furnica ajungea devreme la birou şi muncea din greu la servici. Era productivă şi fericită.

Liderul ei, managerul viespe s-a mirat că furnica lucrează chiar şi fără a fi supravegheată. Dacă ea era productivă fără a fi supravegheată, atunci ar fi fost şi mai şi dacă ar fi fost pusă sub supraveghere. Astfel a pus un gândac care pregătea relatorii drăguţe şi care avea foarte multă experienţă să o urmărească.

Prima treabă a gândacului a fost aceea de a stabili cu exactitate ora de venire şi ora de plecare a furnicii. În scurt timp, gândacul a avut nevoie de o secretară care să-l ajute să pregătească relatoriile şi astfel a contractat un păianjen care să se ocupe de arhivarea documentelor şi de telefoane.

Viespea a rămas încântată de relatoriile gândacului şi a cerut mai apoi de la acesta grafice cu indicatori şi o analiză a tendinţelor care erau arătate la întrunirile lor.

Gândacul atunci, a angajat o muscă şi a cumpărat un calculator cu imprimantă color.

La scurt timp, furnica productivă şi fericită a început să se piardă în mijlocul acelei agitaţii de hârţoage şi de întruniri.

Viespea s-a gândit atunci că este nevoie să creeze funcţia de gestionar pentru locul de muncă şi de desfăşurare al furnicii productive şi fericite.

Responsabilitatea a fost dată unui greier care a poruncit să i se ponă covor în birou şi să i se aducă un scaun special. Imediat după aceea, gestionarul greiere a avut nevoie de un calculator şi de o asistentă (de asistenta pe care o avea la locul precedent de muncă). Asta urma să îl ajute să îşi pregătească un plan strategic de îmbunătăţire a muncii şi de control bugetar pentru departamentul sau mai bine zis, spaţiul de muncă al furnicii care deja nu mai zbârnâia ca înainte şi devenea pe zi ce trece mai tristă.

Greierele atunci, l-a convins pe managerul viespe că este nevoie să facă un studiu climateric. Dar, viespea, când a revizuit cifrele, şi-a dat seama că unitatea în care muncea furnica, nu mai dădea randamentul de altă dată şi astfel a angajat o bufniţă, un consultant de prestigiu care era foarte faimos. Treaba acesteia era să dea un diagnostic acelei situaţii.

Bufniţa a stat trei luni de zile prin birouri şi a realizat un relatoriu voluminos cu mai multe capitole, la sfârşitul căruia se trăgea concluzia: „Lucrează prea multă lume în această firmă”

În acea clipă, liderul viespe a decis să dea afară furnica şi asta din cauză că bineînţeles, ea era nemotivată şi plictisită la locul de muncă.

Potrivit statisticilor, o firmă cu 100 de angajaţi, pierde aproximativ 250.000€  pe an pe întruniri ineficace şi neproductive. Imaginaţi-vă dacă am inversa polul acestei ineficienţe şi l-am poziţiona înafara sălilor de conferinţe… De aceea, liderul trebuie să fie mai aproape de subodonaţii săi, să vorbească cu ei, să-i înţeleagă, să-i orienteze, să-i asculte şi să-i inspire pentru ca aceştia să se simtă motivaţi să facă parte din echipa de muncitori şi astfel să caute să facă tot ceea ce este mai bine pentru firmă.

Doar aşa se poate construi un ambient unde înalta performanţă şi rezultatele să poată fi preţuite şi valorizate şi unde, fiinţa umană să aibă prioritate.