Devenind înţelept

„Se spune că într-o mică aşezare rurală, la ţară, un grup de persoane râdeau de prostul satului. Era un sărman amărât şi nu prea inteligent. El trăia din mici meşteşugării şi din pomeni.

În fiecare zi, îl chemau pe „tolomac” la bar unde se întâneau cu toţii şi îl puneau să aleagă între două monede, una mare de 400 de ruble, şi alta mică de 2000 de ruble.

Întotdeauna, alegerea lui era cea mai mare, care într-adevăr era cea mai puţin valoroasă. Acest lucru îi făcea pe ceilalţi să se umfle de râs.

Într-o zi, unul din membrii grupului, l-a chemat şi l-a întrebat dacă nu a reuşit încă să-şi dea seama că moneda cea mai mare, valorează mai puţin.

– Ştiu, a spus tăntălăul – valorează de cinci ori mai puţin, dar dacă eu o aleg pe cealaltă, în aceiaşi zi, gluma ia sfârşit şi eu nu-mi mai câştig moneda zilnică.”

Concluzie:

Din această mică povestioară, putem trage mai multe concluzii. Prima dintre ele este aceea că cine pare a fi un idiot, nu este întotdeauna ceea ce pare. Pentru că dacă ne gândim puţin: Cine erau adevăraţii proşti din această istorioară? Ţăranul „tont”, sau grupul de batjocoritori?

A doua dintre concluziile ce se pot trage este aceea că dacă tu eşti risipitor, ajungi să-ţi lichidezi fondurile fără a-ţi da seama cum… şi multe alte concluzii…