Ce se întâmplă când faceți asta

Din cauza rușinii cauzate, de obicei, de comiterea unei greșeli, încercăm să evităm cât mai mult să vorbim despre ce s-a întâmplat. Ce vrem este să ne îndreptăm imediat atenția către alte lucruri. Și dacă cineva atinge acest subiect, suntem rapizi în a ne apăra, în a da vina pe altul și în a schimba imediat cursul conversației. E un mecanism de auto-apărare. La urma urmei, cine este privit ca un ratat, de obicei, nu este favorizat din punct de vedere social.

De aceea, atunci când soțul sau soția este prins/ă în adulter sau este prins/ă cu minciuna, de exemplu, aproape întotdeauna reacția imediată este să nege, în ciuda celor mai clare dovezi că este vinovat/ă. Atunci când nu mai poate nega, intervine următoarea fază: încearcă să minimizeze vina.

Sigur, asta e o greșeală poate chiar mai mare decât prima și extrem de frustrantă pentru cine a fost afectat de ea. Da, pentru că acum, persoana nu trebuie să-și facă griji numai din cauza durerii provocate de trădare, ci și din cauză că cealaltă persoană continuă să mintă sau să nu-și vadă greșeala.

Însă, ceva eliberator se întâmplă atunci când greșim și avem curaj să vorbim cu cineva despre ce s-a întâmplat. Prima persoană dispusă să ne asculte la orice oră și indiferent care ar fi greșeala, este Dumnezeu. ”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1.9) Încercați. Dacă va exista o căință adevărată, într-o conversație sinceră cu Dumnezeu, El va lua o povară uriașă de pe conștiința dumneavoastră.

Totuși, în unele cazuri, trebuie să faceți un pas înainte: să vorbiți cu altcineva despre asta. Aveți nevoie de înțelepciune pentru asta. A vorbi cu cineva despre cum, într-o zi, ați încercat lenjeria intimă a soției dumneavoastră și cum asta v-a plăcut, s-ar putea să nu producă rezultatul dorit. Ce trebuie să faceți este să vă gândiți dacă cineva se încadrează într-una dintre aceste două categorii:

1. Cineva pe care l-ați rănit sau prejudiciat, prin greșeala dumneavoastră
2. Cineva pe care-l respectați foarte mult și pe care puteți să-l ascultați fără să-l judecați, dar și să-l îndrumați referitor la ce să facă

Aproape întotdeauna e o idee bună să vorbiți cu cineva din a doua categorie, ca să-l ajutați să decidă dacă trebuie să vorbească cu cineva din prima categorie – și cum să vorbească. Dacă n-ați rănit pe nimeni prin greșeala dumneavoastră, cu atât mai bine. Dar dacă ați făcut asta, cum să procedați?

Nu întotdeauna este posibil sau prudent să vorbiți cu cineva pe care l-ați rănit. Însă, e întotdeauna posibil, dacă doriți, să vorbiți cu cineva care poate, cel puțin, să împartă povara cu dumneavoastră, ascultându-vă vorbind despre greșelile despre care nu vorbiți cu nimeni altcineva. Tatăl sau mama dumneavoastră, un frate mai mare, poate un prieten sau preot de la biserica dumneavoastră – cineva pe care-l cunoașteți și în care aveți încredere.

Ce se întâmplă este că luați povara de pe dumneavoastră, de care sunteți responsabil, într-un fel, și primiți o nouă perspectivă asupra greșelii pe care ați făcut-o, prin ochii unui străin. Uneori, fiindcă suntem implicați până peste cap în greșeala noastră, nu putem să judecăm bine situația. De aceea, a vorbi cu cineva poate fi eliberator. Femeile știu bine asta. Și bărbații ar putea ști asta, dar se pare că le este mult mai greu să pună în practică. Mândria nu-i lasă. Bărbații inteligenți, totuși, au învățat să treacă peste asta.

Dacă aveți nevoie de ajutor suplimentar, pentru a renunța să mai greșiți sau a trece peste o greșeală pe care ați comis-o, luați în considerare să vorbiți cu cineva despre asta. Veți fi surprins cât de mult poate să vă ajute.