Cele 7 adevăruri despre bambus

După terminarea unei mari furtuni, un băieţel care-şi petrecea vacanţa acasă la bunicul său, l-a chemat pe acesta şi i-a spus: Bunicuţule, vino repede!

Spune-mi te rog, cum se poate ca acest smochin, acest copac frunzos şi imens pe al cărui trunchi abia că-l puteau clătina patru bărbaţi laolaltă, să se rupă doar din cauza vântului şi a ploii, iar acest bambus firav să rămână încă în picioare.

Fiule, bambusul a rămas în picioare pentru că a avut umilinţa necesară de a se apleca în faţa furtunii.

Smochinul a vrut să ţină piept vântului şi de asta s-a rupt. Bambusul ne învaţă şapte lucruri. Dacă ai măreţia şi smerenia lui, în inima ta va triumfa pacea.

Primul adevăr – Bambusul ne învaţă că cea mai importantă calitate în faţa problemelor şi a dificultăţilor este umilinţa. Eu nu mă voi apleca în faţa acelei probleme, dificultăţi ci înaintea prinţului păcii, a celui ce este unic şi mă cheamă, a Domnului Iisus Hristos.

Al doilea adevăr – Bambusul îşi face rădăcini foarte adânci. Este foarte greu să scoţi un bambus din pământ pentru că înălţimea pe care o are la suprafaţă şi pe care noi o vedem este egală cu cea a rădăcinilor din pământ. Tu trebuie să-ţi adânceşti în fiecare zi tot mai mult rădăcinile tale în Dumnezeu, prin intermediul rugăciunilor şi a relaţiei tale cu El.

Al treilea adevăr – Deja aţi văzut vreodată vre-o tulpină de bambus crescută singură, izolată? Poate că atunci când abia răsare, însă, înainte de a începe să crească, el permite altor tulpini să convieţuiască alături de el ( este un fel de cooperare). El ştie că mai târziu, va avea nevoie de celelalte tulpini. Bambuşii sunt mereu aşezaţi unul lângă celălalt în aşa fel încât, de la depărtare, pare că este un arbore. Se întâmplă să vrem să scoatem un bambus din mijlocul mănunchiului de bambus însă nu reuşim. La fel fac şi animalele mai firave care trăiesc în grupări familiale numeroase pentru a putea scăpa de prădători.

Al patrulea adevăr – Ceea ce bambusul ne învaţă este să nu creăm „sucursale”. Având ca scop înălţarea şi trăind în grup, bambusul nu dă posibilitatea de a se creea „sucursale”. Noi ne pierdem mult timp din viaţă încercând să creăm „sucursale” ale vieţii noastre care sunt de fapt lucruri nesemnificative cărora le atribuim valori inestimabile. Pentru a reuşi să câştigăm ceva în viaţă este nevoie să pierdem tot ceea ce ne împiedică să ne înălţăm liniştiţi.

Al cincilea adevăr – Bambuşii se gândesc mereu împreună la persoana a-I-a plural (noi), şi nu la persoana a-I-a singular (eu). Ei „vorbesc” cu toţii: noi…, noi…etc. şi nu eu…,eu…etc. Având în vedere că el este gol în interior, ştie că ar fi foarte fragil dacă ar lăsa de a folosi principiul colectiv: „noi”.  „Noi” sunt problemele şi dificultăţile pe care le răzbatem. „Noi” reprezintă persoanele care ne ajută, cele ce sunt aproape de noi şi chiar ajung să fie o forţă în momentele dificile. Nu trebuie să-i cerem Lui Dumnezeu să ne ferească de probleme şi de necazuri căci acestea sunt cei mai buni profesori  dacă ştim să învăţăm de la ei.

Al şaselea adevăr – Bambusul este sec, golit de sine însuşi. Atâta timp cât noi nu ne golim de ceea ce ne supraîncarcă, de ceea ce ne fură timpul şi ne ia pacea şi liniştea, noi nu vom reuşi să fim fericiţi. A fi gol înseamnă a te pregăti să fi umplut cu Duhul Sfânt.

Al şaptelea adevăr – Bambusul ne oferă noţiunea pură a libertăţii: el se înalţă special ca să ajungă în înălţimi. El caută lucrurile care sunt în înălţimi şi ţinta lui sunt Înălţimile.

Să fiţi ca un bambus care se înclină dar nu se rupe!