Călugărul şi boul

Un călugăr a intrat într-un sat călare pe un bou. Locuitorii zonei care nu-l văzuseră niciodată pe acolo, îl întrebau:

– Ce faci aici?

– Caut un bou.

Persoanele se uitau una la cealaltă şi râdeau de situaţia în care se afla călugărul în timp ce acesta pleca.

Ziua următoare, din nou călare pe bou, călugărul s-a întors în acel sat. Din nou l-a întrebat lumea ce caută pe acolo.

– V-am spus deja: caut un bou – a răspuns călugărul

Şi încă odată călugărul a plecat în râsetele la toţi.

A treia zi, istoria s-a repetat şi iar l-au întrebat despre adevăratul motiv pentru care el se află în sat. Călare pe bou, călugărul a răspuns:

– Caut un bou.

Cum gluma nu prea mai avea haz, unul din săteni a protestat:

– Uite, tu eşti un călugăr, o persoană înţeleaptă, dar treci pentru a treia oară prin satul nostru căutând un bou pe care observăm că eşti călare mai tot timpul. Nu înţelegem unde vrei să ajungi.

Atunci călugărul a răspuns:

– Aşa este şi cu „Căutarea Fericirii”

Poate că fericirea este una dintre cele mai mari aspiraţii ale fiinţei umane, dar puţini pricep că ea este pe drum şi nu depinde de destin. Din cauza asta, nu mai se uită la frumuseţea călătoriei din cauză că înţeleg că mult visata fericire este în ceva, în vre-un loc sau în cineva care încă nu a ajuns.

Nu încape nici o îndoială că trebuie să privim înainte, să visăm, să ne stabilim ţinte şi să le urmăm, dar nu putem pierde noţiunea că realizarea noastră este în prezent şi ţine de frlul în care facem lucrurile.

Fericirea nu este în alt loc de muncă, altă profesie, altă căsnicie, alţi prieteni, altă casă, altă maşină, sau în orice altceva. Dacă învăţăm să vedem prezentul, vedem că viaţa ne-a dezmierdat cu multe oportunităţi care poate că sunt acoperite de alergătura noastră care ne ţine extrem de ocupaţi şi nu ne lasă să profităm de ele.

Nu încetaţi să vă urmaţi visele, dar nu uitaţi de asemenea să profitaţi de călătorie, căci în ea este viaţa cu întâmplările ei.