Orice păcat este păcat.
Mare, mijlociu su mic, nu contează, este pasibil de condamnare eternă,
“Fiindcă plata păcatului este moartea…”
Romani 6.23
Există păcate atât de subtile încât persoana nici nu își dă seama, lipite de inimă, pare că fac parte din ea; parte din caracterul religios; zâmbet pe buze și venin în inimă.
Una din ele a venit la Iisus și l-a întrebat:
Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți calea lui Dumnezeu … (bla-bla-bla)
Ce spui? Este bine să plătim tribut Cezarului sau nu? (răutate pură) Matei 22.16-17
Prima dată laudă, după, venin. Voiau să-Ll condamne pe Iisus cu propriul Lui răspuns.
Răutatea este tipul de păcat care omoară puțin câte puțin.
Atâta timp cât o persoana se hrănește cu o intenție rea, niciodată nu va avea atenția Divină, niciodată nu va avea viața dezlegată.
Are rost să existe fidelitate cu zeciuiala și răutate în inimă?
Nu ar fi asta o tentativă de a fi și pe placul lui Dumnezeu și pe placul diavolului?
Este posibil ca cel rău intenționat să fie vizitat de Dumnezeu?
Aceasta a fost cea mai mare BARIERĂ în viața multor persoane religioase;
Văd totul cu ochi răi;
Văd preotul cu ochi răi;
Văd ofrandele cu ochi răi;
Văd lucrătorii și pe celelalte persoane cu răutate…
Acesta este sfatul lui Iisus:
“Ochiul tău este felinarul trupului tău. Când ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar când ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău este plin de întuneric.”
Luca 11.34
Leave A Comment