Episcopul Edir Macedo

Vocea sângelui

Sunt multe voci în această lume, iar pe lângă acestea mai sunt şi strigătele de durere ale nedreptăţiţilor, ale celor flămânzi, respinşi, abandonaţi, pierduţi sau disperaţi, etc.

Vocea multora s-a înălţat, însă puţini au auzit-o.

Care este diferenţa între aceste multitudini de voci?

Diferenţa o face aceea care nu tace. Cea care insistă şi îşi măreşte intensitatea pe măsură ce răspunsul zăboveşte să vină.

Aceasta este vocea sângelui.

Aici nu e vorba de rugăciunea obişnuită sau de vre-o altă rugăciune ce aparţine vre-unui ritual sau descântec etc. După acestea, se poate aştepta. Cu vocea sângelui este diferit.

Ea strigă. Strigă pentru că refuză să aştepte. Ea vrea un răspuns imediat. Vocea sângelui strigă, reclamă, cere. Nici chiar moartea nu o poate face să tacă.

Nici Dumnezeu nu-i rezistă chemării.

„…Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.” (Geneza 4:10)

 

 

 

 

Episcopul Edir Macedo