Episcopul Edir Macedo

Templul lui Solomon şi Iisus

Aşa cum deja am explicat mai înainte, Cortul este Templul lui Solomon (cel dintâi templu), care, la fel ca şi omul este compus dintr-o trinitate: Curtea Lăcaşului, Locul sfânt şi Locul preasfânt. Având în vedere acest lucru, nu avem cum să vorbim despre Iisus Hristos fără a vorbi şi de Templu. Legătura dintre El şi templu este una aşa de mare încât aceste două elemente nu se pot disocia. Tempul a fost proiectat de aşa manieră încât să reprezinte mântuirea dată de Iisus Hristos, dar pentru a risipi ceaţa, haideţi să aprofundăm puţin subiectul, mergând la fapte

Cortul era instalat de fiecare dată când poporul lui Israel se oprea în deşert. Aranjarea lui se făcea din interior spre exterior, astfel, prima parte care era pusă la punct era Locul Preasfânt şi apoi se continua spre exterior până la ajungerea în atrium. Acest lucru ne aminteşte de faptul că Hristos începe să ne aplice „tratamentul” Său spiritual din interior spre exterior. El începe cu ceea ce este cel mai adânc poziţionat înauntrul nostru şi anume cu duhul nostru. Este interesant deasemenea să menţionăm că delimitările templului corespund cu numărul părţilor aferente constituţiei fiinţei umane şi anume: trup, suflet şi duh.

 

 Uitându-ne la graficul de mai sus, putem observa că elementele constitutive ale curţii (A) erau: uşa, altarul şi cazanele pentru spălare. Acest lucru deja arată că întreaga construcţie a fost realizată anticipându-L pe Hristos. Poarta care ne oferă acces în încăperile pe care vrem să le văzităm, inclusiv în încăperea templului, o reprezintă Iisus Hristos.

„Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.” ( Ioan 10:9)

Acest lucru înseamnă că aşa cum avem acces către templu intrând printr-o uşă, la fel avem acces către Dumnezeu, intrând prin Iisus care este Uşa. Din grafic se poate observa că de la poartă şi până la Locul Sfânt (B), se formează o cruce din părţile colorate cu roşu. (de la uşă şi până la Altarul Tămâieri). Mai sus este Locul Preasfânt (C) unde se afla Chivotul Legământului (colorat cu galben), care simbolizează Prezenţa Lui Dumnezeu.

Poarta este reprezentată de Iisus Hristos şi de sacrificiu (vezi graficul). Prin intermediul sacrificiului Său prin moartea pe cruce, am reuşit să avem acces nu doar în Locul Sfânt atunci când perdeaua dinlauntru s-a rupt, dar am obţinut acces către mântuire. Însă, fiecare persoană care intră pe această Uşă, trebuie, la fel ca şi iisus să facă sacrificiul ei zilnic pentru a putea intra în viaţa veşnică. Odată ce intrăm pe Uşă, lăsăm lumea la o parte, ne abandonăm convingerile noastre, voinţa noastră şi poftele carnale.

Făcând acest pas, trecem la următorul care este Altarul ( obs. graficul). Odată ce am intrat pe Uşă, mergem înaintea Altarului unde avem oportunitatea de a muri faţă de viaţa noastră şi de a trăi o nouă viaţă cu Dumnezeu. Pe altar se făceau sacrificii cu animale a căror ardere împrăştia un miros ce pentru Dumnezeu era ca acela al tămâii.

Aşa „mirosim” şi noi pentru Dumnezeu atunci când ne sacrificăm viaţa pe altar. Mirosul ce iese din viaţa noastră lasă să se simtă bunul parfum ce îl avem după ce am avut o întâlnire cu Dumnezeu. Este o mulţumire mai mare decât oricare alta pentru El.

„Berbecul să-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.” (Exodul 29:18)

Casa Lui Dumnezeu

Este o îmbinare de curţi, săli, altare şi obiecte pentru slujbă ce sunt situate pe Muntele Moria în Ierusalim: iată aşadar primul templu construit de Solomon în anul 957 î.d.H.

Când ieşim de aici, găsim cazanul de spălare. În el avem o adevărată întâlnire cu Dumnezeu. Primul gând care ne vine în minte este botezul în apă. Prin intermediul acesteia ne consolidăm sfârşitul pământean.

Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.(Romani 6:4)

Totul pentru gloria Tatălui Ceresc.

Uităte cu atenţie la organizarea internă a Templului lui Solomon. El a fost gândit şi construit cu scopul de a aduce mântuirw prin intermediul Lui Hristos.

În curte spre exemplu, (lângă altar este cazanul de spălat), nu era nimic acoperit. Asta înseamnă că acel creştin care trece prin Iisus care este Uşa, care îşi sacrifică propriile lui dortinţe (pe Altar) şi care mai apoi se botează (în Cazan), face toate aceste lucruri nemaiavansând mai departe de curte şi fiind astfel expus la tot felul de intemperi ale vremii. El rămâne neprotejat şi poate să fie lovit de furtuni, de ploi şi inundaţii cu probleme. Acest lucru este un lucru obişnuit pentru toţi creştinii căci ei Îl acceptă pe Iisus ca Unicul Domn şi Mântuitor.

atunci, după ce creştinul trece prin toate aceste necazuri, intră în Locul Sfânt, care este reprezentat de sufletul nostru. În acest moment, creştinul caută să obţină o apropiere mai mare faţă de Creator. Mănâncă astfel „pâinile pentru punerea înainte” adică Biblia care este reprezentarea Propriului Fiu al Lui Dumnezeu şi apoi se satură de Duhul Sfânt care este inscripţionat în templu pe sfeşnic sau candelabru. (Citeşte Zaharia 4:6). Aşa, creştinul se poate considera a fi apt pentru a ajunge la Altarul Tămâierii care nu este nimic mai mult decât rugăciunea (în zilele noastre)

Asta nu înseamnă că cine nu are Duhul Sfânt nu poate să se roage dar se referă la faptul că în acest moment de intimitate şi apropriere de Dumnezeu, când ne aflăm în Locul Sfânt, ne facem cu adevărat rugăciunea, cu sinceritate şi prin Duhul căci el nu mai se roagă în favoarea dorinţelor tale sau a poftelor carnale ci în favoarea voinţei Lui Dumnezeu.

există o diferenţă foarte mare între rugăciunile realizate în Curte şi cele ce sunt realizate în Locul Sfânt. În timp ce în Curte ne rugam fără înţeles exprimându-ne dorinţele noastre, în Locul Sfânt ne rugăm cu teamă, cu respect şi dorim să se facă voinţa inimii Tatălui.

Astfel, în cele din urmă, după ce creştinul a trecut prin tot acest drum spiritual, ajunge să intre în Locul Preasfânt (C). Aici este numai Chivotul Legământului care reprezintză Prezenţa Lui Dumnezeu. Ceea ce învăţăm de aici este că prin sacrificiul Lui Iisus, putem ajunge la El, dar numai dacă şi noi sacrificăm viaţa noastră în favoarea Lui căci altfel nu putem ajunge la Locul Preasfânt şi cu atât mai puţin la mântuire.

De aceea, dacă râvnim după salvarea sufletului nostru, trebuie să luăm exemplul Domnului Iisus şi să sacrificăm. După cum se poate vedea în grafic, sacrificiul este chiar de la Uşă ceea ce vrea să ne transmită că doar prin intermediul acestuia avem posibilitatea de a ajunge la Dumnezeu.

 

 

 

Episcopul Edir Macedo