”Vă voi da păstori după inima Mea şi vă vor paşte cu pricepere şi cu înţelepciune.” Ieremia 3.15
Credință fără sacrificiu doar este de folos să iluzioneze. Sacrificiul este ceea ce identifică, arată, dovedește existența credinței. Fără sacrificiu, credința este oarbă.
Același lucru este și la botezul cu Duhul Sfânt. Care este dovada vizibilă a botezului cu Duhul Sfânt? Eu știu că Duhul Sfânt adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Dar, pentru a separa persoana pentru Lucrarea lui Dumnezeu, este necesar să existe semne că ea a fost botezată cu Duhul Sfânt. Și cum acest lucru se dovedește? Doar când există dovada vizibilă a transformării vieții.
Așa este în legătură cu credința. Duhul Sfânt, prin intermediul lui Iacov, spune același lucru în legătura cu diferența între credința oarbă și credința sacrificială, când spune:
”Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte (sacrificiul ascultării), este moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele”. „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele (ascultare) mele.” Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred… şi se înfioară! Vrei dar să înţelegi, om nesocotit (ce se opune rațiunii), că credinţa fără fapte (sacrificii) este zadarnică? Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte (ascultare) când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte (ascultare), credinţa a ajuns desăvârşită. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”, şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”. Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. Tot aşa, curva Rahav n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale? După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.” Iacov 2.14-16
Ne atrage atenția următorul verset:
Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte (ascultare) când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
Adică: credința lui Avraam a fost însoțită sacrificiul lui Isaac, fiul său.
Îmi aduc aminte că eu și Ester am decis să sacrificăm copiii noștri. În loc să investim în educația universitară a lor pentru a se sluji pe ei înșiși și lumii, am optat în a investi în educația credinței sacrificiale pentru a-L sluji pe Dumnezeul Cel PreaÎnalt. Cu siguranță acest lucru este nebunie pentru cei ce se pierd. Nu pentru noi, ce trăim în credința avraamică! Nici unul din ei nu au făcut facultate, chiar având condiții pentru a studia în cele mai bune universități din lume.
Ester și eu am practicat această credință sacrificială ce am învățat-o cu Avraam. Nimeni nu ne-a pus să facem asta doar Vocea Duhului Credinței.
Prin urmare, credința biblică se referă la credința sacrificială pe care propria credință o cere. Credința fără fapte, adică, fără sacrificii, este moartă, de aceeași formă precum un corp fără duh este mort. Și dovada acestui lucru este că majoritatea celor ce cred în în Iisus trăiesc la limitele lipsurilor economice, familiale și, cel mai rău, spirituale.
Nici o minune a lui Iisus nu a fost realizată prin credință fără acțiunea sacrificiului. Orbul din naștere, din Ioan 9, este un exemplu al acestui lucru. Iisus ar fi putut să îl vindece imediat. Nu a făcut-o pentru că orbul nu a cerut. Adică, nu a manifestat credința care să atragă atenția Sa. Pentru a-i trezi credința, Domnul a trebuit să facă tină, să îi ”murdărească” ochii și să îl trimită la bazinul Siloamului. Dacă el nu ar fi ascultat ar fi arătat lipsă de credință și nu ar fi fost vindecat. Ascultarea lui a fost însoțită de sacrificiu.
Sacrificiul nu se referă la cantitate, ci la calitate. Sacrificiul perfect învăluie sufletul fiecăruia. Toți au condiții să urce pe Altar și să sacrifice. Chiar dacă persoana ar avea disponibil un ban, dacă este totul ei, pentru Dumnezeu reprezintă sufletul ei. Acest lucru este sacrificiul perfect pe care Altarul îl cere.
Dacă nu există un sacrificiu perfect, Altarul nu îl primește și, din acest motiv, nu răspunde.
Leave A Comment