„Cel ce se încrede în propria inimă este un prost, dar oricine umblă cu înțelepciune va fi eliberat.” Proverbe 28:26
Motivul căderii multor oameni nu este nimic altul decât nebunia de a avea încredere în opiniile pe care inimile lor le dă despre ei înșiși.
Credem că doar necredincioșii acționează din inimă, dar acest lucru nu este adevărat. Toate problemele pe care le-am văzut în mediul creștin provin de la cei care au încredere în emoțiile lor, în puterea lor, în dreptatea lor, în propriile sfaturi și sentimente.
De aici vine o dragoste exagerată față de propriile dorințe, dorința de a fi tratat mai bine, de a avea o poziție mai înaltă, de a-și mângâia firea…
Acum, credem cu adevărat în Cuvântul care spune „inima este înșelătoare și cu disperare rea”? Nu am văzut noi creștini mai proști decât înțelepți? Mai mulți oameni pierduți decât mântuiți în biserici?
Să lăsăm mărturia vieții să vorbească pentru fiecare. Există atât de multe decizii greșite și alegeri pripite care se termină cu suferință provocată de sine. Aceasta dovedește că atitudinile nu au fost rodul sfatului lui Dumnezeu, pentru că atunci când Îl ascultăm, suntem întotdeauna îndrumați către ceea ce este bun și drept.
Așadar, în loc să-ți urmezi inima și nebunia ei, îndrăznește să experimentezi plinătatea vieții care este umblarea conform Cuvântului!
Cine se supune Cuvântului „umblă în înțelepciune și va fi mântuit”, pentru că se ferește de mândrie, de încredere în sine și de dorințele care sunt voința omului.
Cine umblă în înțelepciune este smerit și depinde în întregime de puterea Celui Prea Înalt. Zi de zi, el își umple inima cu „tot ce este adevărat, tot ce este cinstit, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este frumos, tot ce este bun (…)” Filipeni 4.8
Leave A Comment