Lumea e crudă. Nu ai cum să ieşi din ea fără răni. Cruzimea ei faţă de fii Luminii, nu are limite. De aceea, cine iubeşte lumea, devine duşmanul lui Dumnezeu. Totuşi, mai rea decât cruzimea lumii este ipocrizia acesteia. Ipocrizia se caracterizează prin manifestarea de virtuţi prefăcute cum ar fi: credinţa prefăcută, sentimentele bune prefăcute, mila prefăcută…etc. Diabolica artă a prefăcătoriei îl condamnă pe cel drept şi îl premiază pe cel nedrept.
„Prinţul întunericului este plin de bunătate” (William Shakespeare)
Iisus a fost prins, judecat şi condamnat de către lumea credinţei prefăcute şi de către lumea ipocriziei. Înainte să se întâmple asta însă, el a proorocit despre ceea ce avea să pătimească. Toţi locuitorii Terrei se încadrează în această profeţie (Matei 23)
Pe ucenici i-a avertizat: „…Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.” (Luca 12:1)
Funcţia drojdiei este aceea de a face pâinea, aluatul să crească şi de a-i oferi un aspect sănătos şi apetisant.
Aspect este sinonim cu aparenţă, iar aceasta din urmă este foarte mult folosită de către ipocrizie.
Iisus nu ar fi făcut o asemenea observaţie dacă credinţa prefăcută a fariseilor nu ar fi cauzat atâta rău, credinţei sincere a noilor creştini.
Astăzi, eu cred că drojdia religioasă a ajuns să ducă mai multe suflete spre infern decât o face necurăţia.
Abilitatea de a manipula scripturile Biblice îl face pe ipocrit să identifice, să se apropie şi să îi convingă cu uşurinţă pe începătorii în ceea ce priveşte credinţa creştină pură şi în consecinţă să îi devoreze pe aceştia. Ei sunt adevăraţi prădători de suflete. Lor nu le este milă de prăzi pentru că într-o zi şi ei au fost una dintre ele.
Dacă cititorul ar fi atent să îşi păzească credinţa de contaminarea lumii, dacă nu ar lăsa niciodată garda jos, dacă nu s-ar dezarma niciodată şi dacă ar fi mereu vigilent, mai ales atunci când se afşă alături de fraţi…
Nu te gândi că doar pentru simplul fapt că are o Biblie în mână şi că vorbeşte ca unul dintre fraţi, asta înseamnă că şi are aceiaşi credinţă! Ai grijă!
Nu contează dacă este de la aceiaşi biserică, nu contează dacă este membru, lucrător, auxiliar, părinte sau poate, chiar episcop. Fi atent 100% pentru că, chiar şi aşa este puţin.
Nu da importanţă aparenţei sale, vorbei sale blânde, bunătăţii sau oricărui alt lucru care ţi se pare că îl are.
Aminteşte-ţi: Prădătorul de suflete este precaut, abil şi îi place să flateze. El nu vorbeşte niciodată ceea ce gândeşte. Este extrem de periculos. Porunca Domnului Iisus Hristos este următoarea: „Păziţi-vă!”
Apostolul Ioan avertizează: „Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi.” (1Ioan 4:1)
Credinţa ta este cea mai mare comoară pe care o ai. Ea este personală şi intransmisibilă. Este firul tău de comunicare directă cu Dumnezeu. Mântuirea sufletului tău depinde de ea. Dacă vă pierdeţi credinţa, nimeni nu v-o va împrumuta pe a lui şi astfel veţi fi în mod iremediabil, pierdut.
Duhul Dumnezeului meu, datorită infinitei sale mile, te va învăţa aşa cum m-a învăţat şi pe mine să nu îţi asumi nici un fel de risc în a-ţi pierde credinţa.
- Ep. Edir Macedo
Leave A Comment