Cât timp au ascultat de Dumnezeu, Adam și Eva au trăit în perfectă armonie și pace în Grădina Edenului. Moartea nu exista; animalele nu depindeau de carne ca să trăiască pentru că mijloacele lor de trai și ale oamenilor veneau doar din roadele pământului. Ca să rămână în această situație, era nevoie doar să continue în ascultare.
“Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină, dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit!“
– Geneza 2.16-17
Această moarte sigură nu ar fi imediat. Ea ar veni lent, cu suferință și durere. Și într-adevăr, răzvrătirea față de Cuvântul lui Dumnezeu i-a costat viața. Nu a adus doar moartea fizică în lume, ci și moartea purității și comuniunii cu Dumnezeu.
Până atunci, totul era curat în ochii lor, dar înghițirea rodului cunoașterii binelui și răului a orbit vederea cu ochi buni și a făcut să se nască vederea cu ochi răi. Tot ce era curat în ochii lor a devenit necurat.
“Atunci li s-au deschis ochii, şi-au dat seama că sunt goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut învelitori cu ele.”
– Geneza 3.7
Ochii răi au dat naștere la cel mai mare și cel mai rău blestem care există: ÎNDOIELILE. Neștiind de existența binelui și răului, ei se ghidau după ascultarea de Dumnezeu, neexistând vreo îndoială, și în consecință, nu exista teamă, îngrijorări, neliniște sau slăbiciune. Pomul cunoașterii binelui și răului era într-adevăr un “picior de îndoială”. Aceasta era savoarea rodului lui.
Îndoiala există pentru că sunt cel puțin două alegeri. Fără să-și bazeze alegerile pe ascultarea de Dumnezeu, omul nu știe niciodată ce să facă. Mă căsătoresc sau nu? Va ieși bine sau greșit? Spun adevărul sau o minciună? Îi sunt pe plac sau nu? Este voința lui Dumnezeu sau nu este? Trebuie să fac aceasta sau nu trebuie? Oare voi reuși? Oare trebuia să merg pe calea aceasta? Oare aceasta este cea mai bună alegere? Oare nu mă voi căi? Oare?…
Îndoielile dau nașterii fricii care naște îngrijorarea, care naște neliniștea, care naște instabilitate, slăbiciune, depresie, etc. În inocența unui copil nu este elementul îndoială. În aceasta constă puritatea și frumusețea lui. Ochii lui curați fac ca totul să pară curat. Aceasta era starea lui Adam și Evei înainte să nu asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. Cum ar fi lumea dacă nu am fi avut ochi răi ca să optăm pentru voința noastră? Sau cum ar fi lumea dacă am fi avut ochi buni ca să facem doar voința lui Dumnezeu?
Grădina Edenului nu era pe o altă planetă. Ea exista pe aceeași planetă în care trăim. Te poți întoarce la origini chiar aici. Dar cum să transformi ochii răi în cei buni și să aduci înapoi puritatea originală? Există un singur remediu: moartea și îngroparea naturii vechi și o nouă naștere realizată prin Duhul Sfânt prin credința practicată în Domnul Iisus.
Chimia acestei transformări este posibilă doar dacă viața este încredințată complet în Altar. Visurile tale, trecutul tău, viitorul, ce ai mai de preț, viața ta, voința ta, sentimentele… absolut TOT trebuie să fie permanent în Altar.
Doar Duhul Sfânt are puterea de A DA NAȘTERE unei VIEȚI NOI, unei FIINȚE NOI, complet diferită de ființa anterioară. Doar El este capabil să ne convingă de greșeala noastră și să lucreze în noi căința adevărată și moartea naturii vechi, ca să ne putem naște din nou. O minte nouă, un nou mod de gândire, de a acționa și reacționa. O viață bazată în totalitate pe Cuvântul Dumnezeului Viu.
Ochii buni ne conduc la ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu și înapoi la un loc în care nu există spațiu pentru îndoială. O viață în care nu există frica de a pierde. O viață în care sunt probleme, dar ele nu aduc îngrijorări, neliniște, depresie și descurajare, pentru că puritatea dă naștere siguranței și încrederii. Ne putem baza pe protecția lui Dumnezeu care duce luptele noastre. Având toată viața în Altar, ne întoarcem să trăim în Grădina pe care El ne-a pregătit-o.
Leave A Comment