Nu există plânsete…
Să ai Duhul lui Dumnezeu înseamnă să ai Același Duh pe care Domnul Iisus Îl avea.
Dacă cineva dorește să știe cu adevărat dacă are sau nu Duhul Sfânt, este suficient să se uite în Oglinda Evangheliei, asta înseamnă, la viața Domnului Iisus și a Ucenicilor Săi.
Spre exemplu, oare dvs găsiți în Noul Testament, în special după Pogorârea Duhului Sfânt, vreun slujitor al Lui Dumnezeu reclamând, sau să îi pară rău sau să se plângă de situația lui, problemele personale, viața sentimentală, familială sau chiar viața economică?
Ma îndoiesc!
Doar cei iluzionați sau înșelați de duhurile înșelătoare se plâng mereu de calitatea rea de viață.
Primirea Duhului Sfânt nu înseamnă imunitate la probleme.
Domnul Iisus a avertizat:
“V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar curaj, Eu am învins lumea!.”
Ioan 16.33
Adică, chiar fiind născut și plin de Duhul Sfânt, Iisus și adevărații Lui ucenici au trebuit să înfrunte probleme enorme… Dar ei le învingeau zi după zi.
Eu nu reușesc să văd pe niciunul dintre ei murmurând sau reclamând cu ceilalți despre problemele lor personale.
Primirea Duhului Sfânt dă condiții pentru a învinge lumea, nu pentru a trăi într-o mare de trandafiri.
Cine a fost pecetluit cu Duhul Sfânt are forță, putere, vigoare spirituală pentru a rezista ispitelor, să suporte salturile vieții și să rămână ferm până la moarte.
Duhul Sfânt nu a venit pentru a ne da darul de a vorbi în limbi străine, ci pentru a ne capacita pentru a înfrunta infernul, lumea, inamicii credinței, falșii frați, ipocriții, nedreptățile, persecuțiile și toate celelalte fără să ne plângem, fără smiorcăieli, plângeri sau lucruri de genul… Și, chiar așa, să continuăm fermi până la moarte.
Leave A Comment