Episcopul Edir Macedo

Nu e suficient să-L invitați!

Când o persoană vrea, cu adevărat, să aibă o Întâlnire cu Dumnezeu, să se nască din nou, să fie botezată cu Duhul Sfânt, atunci are atitudini decisive pentru viața ei.

”Un fariseu a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Iisus, şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir” (Luca 7.36-38).

Acest fariseu, om religios, care avea o anumită influență politică în regiune, era celebru și avea un statut economic privilegiat, L-a invitat pe Domnul Iisus să meargă acasă la el. Iar Iisus s-a dus, din moment ce El nu respingea pe nimeni, din contră, a vrut să-i mântuiască și să-i binecuvânteze pe toți! Cu toate astea, nu e suficient să-L invitați în viața dumneavoastră.

Observați că această femeie, chiar dacă nu fusese invitată de oameni, a fost invitată de propria ei Credință. Ea n-a așteptat ca cineva s-o cheme să meargă la casa lui Simon, fariseul, ci s-a invitat singură, când ar fi putut să se excludă, căci căința ei sinceră a făcut-o să caute Iertarea Divină, fiindcă era o femeie păcătoasă.

O femeie păcătoasă, la acea vreme, era o femeie care trăia în prostituție, însă nu pentru că așa vroia ea. Acea viață i-a adus amărăciune, tristețe, traume… la fel ca noi, care am făcut, deja, multe greșeli și păcate, care ne-au făcut să ne simțim necurați, nevrednici să fim în Sinagogă sau să-L căutăm pe Dumnezeu.

Totuși, același Duh Sfânt care a acționat în acea femeie este Cel care vă aduce la Casa lui Dumnezeu. Ea a ajuns la Picioarele Domnului Iisus și a plâns, pentru că lacrimile spun ceea ce cuvintele nu pot exprima. Lacrima exprimă bucurie sau tristețe extremă; satisfacție sau suferință extremă ori plăcere sau durere extremă, nu există cale de mijloc. În cazul ei, a exprimat armura, rușinea și durerea ei extremă. Femeia a scos afară ce avea înăuntrul ei, ce nu putea să exprime în cuvinte, dar care, prin lacrimi, a udat Picioarele Lui Iisus.

Balsamul, în acea vreme, era un parfum, cel mai scump unguent care exista. Această atitudine de Credință arată că ea nu vroia să mai continue cu aceeași viață, ci vroia să pună capăt vechii vieți și să înceapă o viață nouă. De aceea, chiar dacă n-a fost invitată, s-a invitat singură și s-a dus unde era Iisus, s-a apropiat, a îngenuncheat și, plângând la picioarele Lui, căindu-se, I-a spălat Picioarele și le-a șters cu părul ei. Iar, în cele din urmă, a turnat balsamul, unguentul.

Atunci când o persoană vrea cu adevărat botezul cu Duhul Sfânt, face ce a făcut această femeie:

– Se include, nu se exclude. Nu lasă ca sentimentele, emoțiile sau oamenii s-o împiedice să meargă acolo unde Iisus este ascultat, slujit, recunoscut, și anume la Centrul de Ajutor Spiritual;
– Se sacrifică fizic, învingând distanța, oboseala, lenea, frica (în afară de asta, ea nu era binevenită în acea casă, fiindcă era o femeie păcătoasă și, dacă n-ar fi fost Domnul Iisus, nici n-ar fi putut să intre, deoarece ar fi fost dată afară imediat).
– Se sacrifică spiritual, plecându-se înaintea Domnului Iisus, smerindu-se, recunoscându-și greșelile, limitările și imperfecțiunile.
– Plânge, spălând picioarele Domnului Iisus, aceste lacrimi scoțând afară ce este înăuntrul ei, adică amărăciunea, ura, frica, singurătatea, tristețea, nesiguranța…
– Această atitudine trebuie să fie a tuturor celor care își propun să pună capăt vechii vieți, ca să înceapă o nouă viață, să scoată afară tot ce este în inima și mintea lor.
– Smerenia în fața Lui Dumnezeu este principiul prin care o persoană se eliberează de duhul de mândrie și primește Duhul Sfânt.
– Sacrifică material, pentru că ea a turnat unguent din vasul de alabastru.

Putem vedea, cu claritate, prin intermediul Textului Sfânt, că:
Ea s-a smerit; iar fariseul s-a exaltat.
Ea s-a proșternut; el a rămas în picioare.
Ea n-a spus nimic, dar a vorbit cu Iisus în interiorul ei, prin atitudinile ei, și I-a spus că se căiește și că-L recunoaște ca Domn al ei; el a spus că Iisus nu era Mesia. El avea îndoieli!

Acea femeie a ieșit din casă transformată, ca să trăiască o viață nouă, pentru că a profitat de oportunitatea ei! N-a vrut doar o binecuvântare, ci și transformarea, de aceea a turnat acel balsam, care se folosea atunci când o tânără se pregătea să i se încredințeze mirelui. Ea, care înainte trăia o viață murdară, de prostituată, a devenit fecioară și curată în ochii Lui Dumnezeu, datorită unui singur lucru – căința. Atunci când vă căiți sincer, sunteți transformat în persoana care vrea Dumnezeu să fiți!

Există oameni care nu valorizează ce este cel mai important, chiar dacă înaintea lor este Oportunitatea Nașterii din Nou. Religiozitatea îi orbește și, oricât de păcătoși ar fi, nu pot să vadă, așa cum a fost cazul fariseului:
– Rețineți că acest om L-a invitat pe Domnul Iisus să intre în casa lui, nu și în viața lui;
– El nu era sigur că Domnul era Mesia. Știți de ce? Din cauza Smereniei și Simplității Domnului Iisus. Ați văzut vreodată vreun rege (din această lume), vreo regină (din această lume), vreun președinte (din această lume), să fie smerit, simplu??? Nu, sigur că nu! Ei își impun mândria, pretind supunere, își arată puterea economică, politică și militară, nu-i așa?
– Domnul Iisus n-a făcut asta. În Smerenia și Simplitatea Lui, arată greșelile și imperfecțiunile ascunse tuturor, mai puțin Lui.
– Oamenii confundă invitarea Domnului Iisus în viața lor cu necesitatea de a-L căuta, a-L sluji, a-I fi plăcuți, așa cum a fost cazul acestui bun ascultător, Simon – care înseamnă „Cel care ascultă”. Dar, al doilea pas, care este practicarea, nu l-a făcut. Aici este răspunsul pentru cei care spun: ”Dar eu sunt onest, cred în Dumnezeu, sunt practicant, sincer, nu fac rău nimănui, nu fac păcate ”mari”… de ce Dumnezeu nu-mi răspunde? De ce nu mă binecuvântează? De ce nu mă ajută?”

Fiindcă nu e suficient să-L invitați, ci trebuie să-L slujiți!

Acum, știți de ce nu aveți Pace…