Episcopul Edir Macedo

Măreția Maiestății Sale

”Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale…” (Psalmi 8.3)

Numai când vă nașteți din apă și din Duh, aveți idee despre ce a văzut regele David în ceruri și ce a putut să contemple.

De câte ori privim la cer, dar nu mai vedem decât soarele, luna și stelele?

De câte ori am rămas uimiți, înaintea unei asemenea splendori?

Orice trubadur și-ar exprima, în versuri, cele mai profunde sentimente ale sufletului. Totul, doar ca rezultat al vederii fizice.

N-a fost și cazul lui David.

Împăratul a putut să vadă dincolo de vederea optică.

A văzut Invizibilul. Imposibilul.

S-a întors în trecutul infinit, a întrezărit lucrarea Creației Celui Atotputernic.

A văzut mâinile Celui Atotputernic creând stelele, soarele și luna, ca pe mâinile pricepute ale bunicii, croșetând.

David a putut să vadă Măreția Celui Veșnic, pentru că Duhul Celui Veșnic îl stăpânea în totalitate.

Cei stăpâniți de Duhul Creatorului au viziune, au visuri și nu sunt limitați în ceea ce creează.

Cei stăpâniți de Duhul Lui Dumnezeu n-au limite în credința lor.

Cu excepția cazului în care această credință e contaminată de sentimente.

Pavel le atrage atenția celor care s-au limitat, din cauza propriilor sentimente (2 Corinteni 6.12).

AVEȚI GRIJĂ CU ELE!!!