”Și când au ajuns aproape de Ierusalim, înspre Betfaghe și Betania, la muntele Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,
Și le-a spus: Duceți-vă în satul dinaintea voastră; și îndată ce veți fi intrat în el veți găsi un măgăruș legat, pe care nu a șezut nimeni niciodată; dezlegați-l și aduceți-l.” Marcu 11:1-2
Biblia oferă detalii și fiecare detaliu are sens. Iisus a cerut un măgăruș pe care nimeni nu îl călărise; adică El ar fi primul.
”Și dacă vă spune cineva: De ce faceți aceasta? Spuneți că Domnul are nevoie de el; și îndată îl va trimite aici.” Marcu 11:3
Este, cel puțin, curios că Proprietarul tuturor lucrurilor de pe Pământ are nevoie de un măgărușul!
Ei bine, măgărușul acela de acolo ești tu, eu sunt. Un măgăruș de care Dumnezeu, în măreția Sa infinită, spune că are nevoie (sau face ca și cum ar avea nevoie). Vezi smerenia lui Dumnezeu… si încă mai sunt oameni care nu sunt conștienți că ei sunt cei care au nevoie de El!
Ai putea spune că nu ai nevoie de Dumnezeu pentru nimic în această viață, căci capacitatea Lui a satisfăcut nevoile tale, dar există un lucru pentru care ai nevoie de El: să rezolvi problema morții. Ființa umană nu a reușit încă să rezolve această problemă. Singurul care a făcut-o a fost Iisus.
Oamenii, ca și măgarii, au tendința de a fi încăpățânați – uneori chiar mai mult decât un măgar! Și aceasta nu este invenția mea. Cuvântul lui Dumnezeu este care spune:
”Boul își cunoaște stăpânul și măgarul ieslea stăpânului, dar Israel nu mă cunoaște, poporul meu nu ia aminte.” (Isaia 1.3)
Animalul este capabil să recunoască stăpânul care îl hrănește, dar ființa umană nu Îl recunoaște adesea pe Cel care îi dă suflarea vieții. Asta este marea problemă.
Acel mânz a fost legat (ca mulți oameni din zilele de azi) și a devenit liber doar când a fost adus pentru ca Iisus să călărească pe el. Când ne predăm viețile lui Iisus și Îl lăsăm să ne ghideze, devenim liberi. Sunt oameni care nu se predau lui Dumnezeu pentru că le este frică să nu rămână blocați într-o religie. Nu realizează că atunci când omul se predă lui Dumnezeu, nu își pierde libertatea, ci lanțurile care îl leagă de deșertăciuni, de părerile altora, de vicii…
”Și s-au dus și au găsit măgărușul legat afară, lângă ușă, în locul unde se întâlnesc două drumuri; și l-au dezlegat.
Și unii dintre cei ce stăteau în picioare acolo le-au spus: Ce faceți dezlegând măgărușul?
Iar ei le-au spus așa cum le poruncise Isus; și i-au lăsat să plece.” Marcu 11:4-6
Aceste două căi nu sunt aici întâmplător. Dacă încă nu ți-ai predat viața lui Dumnezeu, te afli între două căi: calea vieții veșnice (care rezolvă problema morții) și calea distrugerii (fără Dumnezeu pentru toată veșnicia).
Trebuie să faci o alegere.
Iisus a venit în lume, a murit pe cruce și, pentru că El era fără păcat, moartea nu L-a putut ține – El a biruit moartea și a înviat.
Dacă crezi în Iisus și îi permiti să fie primul, rezolvi și problema morții.
Leave A Comment