Episcopul Edir Macedo

M-am născut din nou!

Scriu cu mare satisfacție despre viața mea, implicarea mea în consumul de droguri și despre cum am găsit speranță și Mântuirea mea.

Am 33 de ani și lucrez în domeniul Radio, TV și Film. Sunt fiul unor părinți care m-au iubit întotdeauna și au luptat mult ca să-mi ofere ce este mai bun. Am lucrat la Rede Record, Record News și Afiliații, Globo, Band, SBT. Am lucrat și pentru mari producători din Brazilia.

În timpul copilăriei, am fost un băiat agitat și mereu în căutarea a ceva care să mă liniștească și să-mi umple golul interior. Aveam multe îndoieli, dorințe, visuri și vroiam ”să fiu cineva”. Uneori, comportamentul meu era haotic: acum eram amabil, liniștit și vesel, pentru ca imediat după aceea să fiu nervos, agresiv și trist. În acest ”univers de sentimente”, s-a născut angoasa: partenera mea de nedespărțit, asta până acum câteva zile.

Devenind adult, în facultate am avut primul contact cu cocaina. A fost ceva care m-a speriat! Drogul îmi fusese oferit, deja, cu toate astea, la început n-am avut curaj să-l încerc, în ciuda încântării pe care mi-a produs-o. Cu timpul, am ajuns să-l folosesc și a devenit o parte din viața mea. Alături de el, sentimentul angoasei era, mereu, prezent.

Era un nou mod de a trăi și a accepta viața. Corpul meu fizic a intrat în contact cu o substanță care mi-a dominat gândurile.

Anii au trecut, am absolvit și am plecat să lucrez în TV. Acea „angoasă care mă însoțea” își exercita stăpânirea asupra mea. Am încercat s-o elimin prin relații cu femei, alcool și cocaină. La început, a funcționat ca un anestezic și totul a fost bine, dar, la scurt timp, totul a devenit din ce în ce mai rău.

De fiecare dată când am căutat să scap și să fug de acest stil de viață, s-a întâmplat ceva care m-a împiedicat: noi parteneri sexuali, noi prietenii, promovarea în companie și altele. Am ajuns un sclav al viciului.

Am căutat vindecarea de viciu în numeroase religii, dar acea angoasă continua să mă rănească în modul cel mai grav. Am căutat în spiritism, biserica catolică, ufologie și chiar în bisericile evanghelice.

În aceste locuri, am simțit un sentiment fals că voi reuși să ies din acea situație, cu toate astea am devenit sclavul religiilor, iar viciul și angoasa au continuat. Am început să am obiceiuri ciudate, care nu erau ale mele și am folosit droguri zilnic.

Viața mea s-a prăbușit. M-am gândit să mă sinucid. Drogurile, deja, nu-mi mai ofereau sentimentul păcii.

Am căutat tratament în medicamente. Însă, angoasa și drogul au continuat să-mi comande viața.

După două accidente grave de mașină, accidente de motocicletă și probleme la muncă, am devenit un dependent care lupta ca să aibă doza zilnică de droguri, pentru a se menține în viață.

Am fost internat într-o clinică cu o reputație bună, unde mi-au spus că aveam o boală progresivă, incurabilă și fatală. Au spus că trebuia să urmez un program, ca să mă mențin în viață.

Am stat 10 luni fără să folosesc droguri, dar am fost „drogat” cu medicamente. După fiecare întâlnire cu medicii, eram și mai deprimat. Acea dorință de droguri constantă și fără sfârșit mă îngrijora cel mai mult… Visuri pierdute, dorințe, recăderi emoționale, certuri inutile. Și, acea voce din mintea mea, care îmi cerea: „Încă o doză”.

În fața unei asemenea suferințe, tatăl meu a căutat ajutor și mi-a oferit cartea „A Última Pedra” (Ultima Doză). Am început să văd problemele în mod diferit. Am fost la Tratamentul pentru Vindecarea Viciilor și, acolo, s-a întâmplat totul. Am văzut un om, pe episcopul Formigoni, pregătit și în deplină cunoștință despre acest subiect: viciile. Acesta a vorbit despre toate sentimentele pe care le aveam. În cuvintele sale, a vorbit despre suferința celui viciat și a arătat care sunt cunoștințele lui despre eliberare. Spre deosebire de medici.

Participând la Tratament, n-am mai avut dorința să mă droghez, iar astăzi simt dezgust față de ele. M-am întors să lupt pentru viața mea și vreau să fiu un instrument ca să-i ajut pe alții, prin mărturia vindecării mele. M-am întors la slujbele de la Centrul de Ajutor Spiritual, în căutarea unei „noi doze” de pace și bucurie. Astăzi, sunt un om nou și dispus să fiu dependent de Cuvântul Lui Dumnezeu.

Cu stimă,
Henry Alberto Neto Almirates