Episcopul Edir Macedo

Îţi aminteşti de răţuşcă?

În vacanţă, doi fraţi îşi vizitau bunicii la ţară. Băiatul a primit o praştie cu care să se joace prin pădure. Se antrena mereu, dar niciodată nu putea să-şi atingă ţintele.

Într-o după-amiază a văzut raţa domestică a bunicilor. Într-un impuls, a ţintit-o, nimerind pasărea direct în cap şi omorând-o. Băiatul a rămas şocat şi trist. Panicat fiind, a ascuns răţuşca moartă în mijlocul pădurii. Beatrice, sora lui a văzut totul, dar nu le-a spus nimic bunicilor.

După masa de prânz de după ziua morţii necuvântătoarei, bunicul a spus: ” – Beatrice, haide să spălăm vasele.”

Dar, ea a spus:

” – Bunicule, Filip mi-a spus că vrea să fie de ajutor prin bucătărie.” Apoi, uitându-se la el, i-a spus în şoaptă: „Îţi aminteşti de răţuşcă?” – astfel, Filip sa învrednicit să spele vasele.

Mai târziu, bunicul i-a întrebat pe copii dacă vor să pescuiască, dar bunica a spus: „Îmi cer scuze, dar eu am nevoie de Beatrice să mă ajute să prepar cina.”

Beatrice, a zâmbit şi a spus: „Desigur, dar să ştiţi că Filip mi-a spus că vroia să ajute el astăzi la bucătărie.” Apoi, din nou i-a şoptit fratelui ei: „Adu-ţi aminte de raţă!”

Aşa că, Beatrice s-a dus la pescuit, iar Filip a rămas acasă să muncească. După câteva zile în care, Filip trebuia să facă mereu treaba lui Beatrice, acesta nu a mai suportat şi i-a mărturisit în cele din urmă bunicii că omorâse raţa.

Bunicuţa l-a îmbrăţişat şi i-a spus:

” – Dragul meu, eu ştiu…eram la geam când ai făcut-o şi am văzut totul, dar pentru că te iubesc, te-am iertat. Mă întrebam numai, cât mai aveai de gând să fi sclavul surorii tale!”

Oricare ar fi trecutul tău, chiar şi dacă este plin de minciuni, înşelătorii, obiceiuri rele, ranchiună sau orice altceva, trebuie să şti că Dumnezeu era la fereastră şi te privea când ai făcut toate aceste lucruri.

El îţi cunoaşte întreaga viaţă şi vrea să şti că te iubeşte şi că te iartă. El vrea numai să ştie, cât vei mai avea de gând să te mai laşi pe mâinile diavolului fiind sclavul acestuia.

Dumnezeu aşteaptă să îţi ceri iertare pentru că El nu doar iartă, dar şi uită faptele rele ale omului. Preţul pe care trebuie să-l plăteşti pentru a putea fi iertat, este acela de a crede.

Mergi înainte, schimbă-te şi aminteşte-ţi întotdeauna că Dumnezeu este la fereastră şi ştie totul.

Dumnezeu nu Îşi va manifesta voinţa în viaţa ta niciodată, atâta timp cât tu nu iei o atitudine de credinţă.