Întâmplare din 1892

Un domn în vârstă de 70 de ani călătorea cu trenul iar, alături de el, era un student ce îşi citea cartea de ştiinţă.

Domnul citea şi el o carte cu coperta neagră. Tânărul a observat că acea carte era defapt Biblia, iar omul acela citea din Marcu.

Nici una, nici două, studentul a întrerupt lectura bătrânului şi l-a întrebat:

Dvs. credeţi în această carte plină de fabule şi superstiţii?

– Da dar nu este o carte de superstiţii. Este Cuvântul lui Dumnezeu. Mă înşel eu cumva?

– Ba sigur că este!

Cred că ar fi trebuit să citiţi Istoria Universală. Aţi vedea că revoluţia franceză de acum peste 100 de ani, a demonstrat că religia e mioapă. Doar persoanele inculte mai cred că Dumnezeu a creeat lumea în doar şase zile. Ar trebui să ştiţi puţin mai mult despre ceea ce oamenii de ştiinţă spun şi cred despre biblie şi despre Dumnezeu.

– Chiar aşa? Şi ce zic şi cred oamenii noştri de ştiinţă despre Biblie?

– Bine, a răspuns studentul, având în vedere că trebuie să cobor la prima, nu prea am timp să vă vorbesc acum despre asta. Aşa că vă rog, lăsaţi-mi dvs. cartea de vizită şi vă voi trimite informaţiile prin poştă cât de urgent posibil.

Bătrânul atunci, cu mare grijă, a deschis buzunarul din interiorul paltonului şi i-a dat cartea de vizită băiatului.

Când tânărul a citit ce scria acolo, a plecat cu capul plecat de ruşine simţindu-se mai rău decât o amibă. Pe cartea de vizită scria aşa: