Episcopul Edir Macedo

În ce să investim?

O întrebare ce incomodează pe mulţi din cei ce deja şi-au definit cantitatea la ceea ce doresc… Ei spun: „Vrem să fim cap şi de aceea nu avem mâna largă, vrem să fim patroni şi să nu mai îmbogăţim niciodată pe nimeni altcineva decât pe noi înşine.”

De aici începe o bătălie feroce.

În ce să investesc?

Gastronomie? Tehnologie de ultimă oră? Construcţii de clădiri şi imobile? Confecţii? Educaţie?

Ah, Dumnezeul meu! Ce fac cu viaţa mea?! Încotro mă îndrept?

În această căutare disperată a ramurii potrivite pe care trebuie să se axeze, persoanele frânează atât de mult încât nici nu mai ştiu dacă să acţioneze sau nu, nu mai ştiu dacă urcă, sau dacă coboară şi astfel ies de pe piaţa de lucru la fel cum au intrat: cu o dramă, un vis şi cu mâinile goale.

Rezultatul acestui conflict: ei renunţă la ţintele lor, la visele lor, sunt sclavii altcuiva şi mor fără să ştie ce înseamnă să aibe lucruri bune. Ei lasă ca moştenire urmaşilor o listă de eşecuri şi una de datorii ce par imposibil de plătit.

Toate acestea se pot termina doar atunci când aceste persoane îşi dau seama că cea mai bună investiţie pe care o pot face este în ei însăşi pentru că patrimoniul nostru nu poate fi niciodată mai mare decât a ne avea pe noi înşine.

Când şi cum se întâmplă asta?

Când noi punem necesitatea de a avea o întâlnire cu Dumnezeu şi de a primi Duhul Sfânt mai presus de orice lucru. Mai presus de orice specialitate, de orice formare şcolară sau profesională, mai presus de tot.

Biblia spune aşa:

„Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei şi vei fi prefăcut într-alt om.” (1Samuel 10:6)

Atunci inevesteşte cum trebuie: Investeşte în tine!!!