Episcopul Edir Macedo

Îi învăța în zori de zi

Prima „Școală a Profeților” menționată în Sfintele Scripturi a fost fondată de Samuel (1 Samuel 10.5). După aceea, a fost consolidată sub conducerea altor profeți, precum Ilie și Elisei. Există relatări ale unor grupuri de 50 până la 100 de oameni în orașele Ramat, Ghibea, Ghilgal, Ierihon și Betel, care au participat la această școală specială.

Cred că povestea vieții lui Samuel trebuie să-l fi încurajat să aducă aproape de el tineri care erau dispuși să-L slujească pe Cel Atotputernic și, astfel, să-i formeze pentru El.

De mic copil, Samuel a fost luat de mama lui, Ana, la Tabernacol, în Silo, ca o împlinire a unui jurământ. Ea l-a încredințat Marelui Preot Eli, ca să realizeze diverse servicii divine în Altar, dar n-a știut ce va face el, pur și simplu i l-a dat, ca să fie al Lui Dumnezeu. Samuel a devenit un profet proeminent, judecător, și l-a înlocuit pe Eli în serviciul divin, ocupând astfel cele mai importante trei poziții din Israel.

Școlile profeților funcționau în case. Aici, toți luau masa, studiau Tora și căutau să se întărească din punct de vedere spiritual. Aspiranții la slujire trăiau „la picioarele profeților”, observând exemplele lor de viață devoțională, minunile și provocările.

Domnul Iisus a fondat, de asemenea, școala Sa, aducând aproape de El 12 oameni diferiți și nepregătiți, pentru a investi în ei. După aceea, a pregătit 70, iar apoi încă 70 (Luca 10).

Unul dintre secretele creșterii Centrului de Ajutor Spiritual este formarea preoților săi. În timp ce majoritatea oamenilor merge în direcția seminariilor teologice pentru a se informa cu privire la Dumnezeu și a fi sigură că dorește slujirea preoțească, la Centrul de Ajutor sunt acceptați cei care au nașterea din nou și care sunt însetați să câștige suflete.

Cursul nostru de pregătire are loc în viața de zi cu zi a Lucrării Lui Dumnezeu. Candidații stau aproape de un preot cu experiență, care, de obicei, îi învață despre Biblie. Ei fac și vizite în case, la spitale și slujesc în toate serviciile divine. În fine, văd, în practică, cum este viața de preot.

Această perioadă poate dura și până la doi ani, după care el va deveni asistent de preot și va primi mai multă responsabilitate și încredere. Cu alte cuvinte, mai mult de lucru, mai multă renunțare, și încă pe termen nedeterminat. Până în ziua când va putea să-și păstorească biserica.

Secularizarea cursurilor teologice care vizează facilitarea formării preoțești a contribuit mult la nereușita evanghelizării. De aceea, din nefericire, mulți absolvenți de teologie de astăzi se aseamănă mai mult cu sacerdoții religioși din Vechiul Testament, decât cu oamenii Lui Dumnezeu. Foamea teologică a fost mai mare decât foamea pentru suflete. Atâta dorință pentru slujire și profunzimi din Biblie pentru risipa cunoașterii, în timp ce talantul cel mai mare a fost îngropat: ajutarea aproapelui. Cunoașterea e importantă, pentru că este unul dintre pilonii vieții preoțești, dar la ce e bună cunoașterea pentru o inimă rece și care nu s-a angajat la o viață de renunțare?

Pentru acestea, dar și pentru alte motive, secerișul rămâne mare și lucrătorii, puțini! Să ne rugăm Domnului să trimită la seceriș mai mulți lucrători! Pot fi oameni simpli și disprețuiți de cei înțelepți, dar care au curaj să lucreze și smerenie să învețe în acel mod vechi și eficient, de la cine este, cu adevărat, profet.