Greșelile inimii

”Ia seama să nu uiți pe DOMNUL Dumnezeul tău, nepăzind poruncile lui și judecățile lui și statutele lui, pe care ți le poruncesc astăzi,
Ca nu cumva după ce vei mânca și te vei sătura și ți-ai construit case frumoase și locuiești în ele,
Și după ce ți se vor înmulți cirezile și turmele și argintul tău și aurul tău vor fi înmulțite și tot ce ai va fi înmulțit,
Atunci să ți se înalțe inima și să uiți pe DOMNUL Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei,
Care te-a condus prin pustiul cel mare și înfricoșător, în care erau șerpi înfocați și scorpioni și secetă, unde nu era apă; care ți-a scos apă din stânca de cremene;
Care te-a hrănit în pustiu cu mana, pe care nu au cunoscut-o părinții tăi, ca să te umilească și să te încerce, ca să îți facă bine la sfârșitul tău;
Și să spui în inima ta: Puterea mea și tăria mâinii mele mi-au dobândit această bogăție” Deuteronom 8:11-17

Aici îl vedem pe Dumnezeu avertizându-ne despre una din multele înșelăciuni ale inimii.

De obicei, acest lucru se întâmplă mai mult cu cei care Îi slujesc lui Dumnezeu de ceva vreme, au fost eliberați, dezlegați, cunosc adevărul, dar uită brusc de unde i-a scos Dumnezeu.

Și astfel încep să se simtă autosuficienți, nu mai depind de Dumnezeu, ci de propriile forțe și experiențe dobândite. Ei nu acceptă corecții, indicații și vor să facă lucrurile în felul lor, pentru că cred că știu cel mai bine.

Subtil, ei devin stăpâni pe viața lor (sclavi ai diavolului), și nu mai slujitori ai lui Dumnezeu…

Mulți au căzut în această capcană!