Fără să chestioneze!

“Apoi le-a zis:– Umpleţi patru ulcioare cu apă şi goliţi-le peste arderea de tot şi peste lemne! Faceţi lucrul acesta încă o dată! a zis el. Şi ei l-au făcut încă o dată. Faceţi lucrul acesta şi a treia oară! Iar ei l-au făcut şi a treia oară. Apa curgea în jurul altarului şi a umplut chiar şi şanţul” 1 Regi 18.34-35

Una din multele lucruri care mi-au atras atenția în acest pasaj biblic, despre Ilie pe Muntele Carmel, este ca el să ceară de 3 ori ca să fie vărsate 4 ulcioare de apă peste sacrificiu, ceea ce reprezintă 150 de litri de apă, cu siguranță potabilă, și ce, în acel moment, după 3 ani și jumătate de secetă totală în Israel, era lucrul cel mai valoros pentru toți, și că poporul a sacrificat aceea enormă cantitate de apă FĂRĂ SĂ CHESTIONEZE!

Una din definițiile cuvântului a chestiona este “a se îndoi despre” cineva sau ceva.

Acel lucru a fost o adevărată nebunie de credință!
Până la urmă, cum să ceri poporului să aducă apă pe timpul unei secete extreme? Aici sunt unele motive clare:

1. Importanța și valoarea pe care apa o obținuse după trei ani și jumătate de secetă totală.
2. Manifestarea adevăratei credințe, care este credința definită, hotărâtă, care niciodată nu chestionează, ci ascultă. Dacă se chestionează nici credință nu este.
3. Sacrificiul pentru adevăratul Dumnezeu, care avea să aducă imposibilul din ceruri, care este Focul (Duhul Sfânt), nu putea să fie ca cel care a fost prezentat lui Baal. Trebuia să fie diferit, mai special și mai bun. Dacă ar fi fost doar animalul, ar fi fost la fel ca cel prezentat lui Baal.
4. În sângele animalului sacrificat era viața lui, și de asemenea este viață în apă. A fost viață (poporul) pentru VIAȚĂ (Dumnezeu)!

“În clipa în care se aducea jertfa de seară, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, fă să se cunoască astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt robul Tău şi că am făcut toate aceste lucruri după porunca Ta. Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi, ca să cunoască acest popor că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inimile spre Tine!“” 1 Regi 18.36-37

Rugăciunea lui Ilie, făcută după sacrificiul special care a fost pregătit, a cerut Focul (Duhul Sfânt) din motive specifice:

1. Pentru a manifesta înaintea tuturor că Dumnezeu era Dumnezeu în Israel.
2. Ca toți să aibă siguranța că Ilie era slujitorul lui Dumnezeu.
3. Ca să rămână clar că Ilie a făcut totul conform Cuvântului lui Dumnezeu.
4. Ca poporul să recunoască că Dumnezeu este Domnul.
5. Ca toți să pună atenție faptului că Dumnezeu a trimis Focul Său (Duhul Sfânt) acolo, cu obiectivul de a aduce inimile lor înapoi spre El.

Acest lucru mă face să îmi amintesc:

“Şi Dumnezeu, Care cunoaşte inimile, a depus mărturie pentru ele, dându-le Duhul Sfânt la fel ca şi nouă.El n-a făcut nici o deosebire între noi şi ele, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.” Faptele Apostolilor 15.8-9

Această slujbă a Focului Sfânt în credința și puterea lui Ilie, cu siguranță, va cauza cea mai mare (poate chiar să fie și ultima) Reînnoire Spirituală a tuturor timpurilor, dacă nu vor exista chestionări. Va fi extraordinar!

A colaborat: Episcopul Randal Brito