Episcopul Edir Macedo

Experiențe la Templul lui Solomon

Bună dimineața, domnule episcop!

Ce ZI, am fost reînnoită! Ah! Ce zi, domnule episcop!

În această sâmbătă, am avut o experiență puternică cu Dumnezeu, la Templul lui Solomon. Au fost patru ani de pregătire, patru ani în care am așteptat să intrăm în acest Loc Sfânt și, cu Postul Lui Iisus, ne-am sfințit, înainte să pășim aici.

Suntem din Rio Grande do Sul, în Brazilia. Când am ajuns cu autobuzul la Brás, am văzut Templul, pe deasupra celorlalte clădiri și, așa cum mi-am imaginat, i-am văzut măreția și amploarea. Într-adevăr, e un Templu spre Slava Dumnezeului nostru!

Există atâtea biserici care, din păcate, nu înțeleg asta… Noi învățăm să-L slăvim pe Dumnezeu nostru!

Vreau să vă povestesc experiența pe care am avut-o, când am ajuns la Templu. La intrarea pe Poartă, n-am putut să-mi rețin lacrimile, însă nu de emoție, ci pentru că știam Sfințenia care este acolo, privilegiul și bucuria de a fi în Templul Lui Dumnezeu. Imediat, mi s-a derulat în minte filmul poveștii mele cu Dumnezeu. Acolo, în tăcere, domnule episcop, El a vorbit cu mine. Scriind și amintindu-mi, ochii mei se umplu de lacrimi de bucurie.

Mi-am amintit de momentul în care am ajuns la Centrul de Ajutor Spiritual; nu-mi aduceam aminte nici ce haine purtam, dar ieri mi-am amintit, mi-am amintit de tot, ca într-un film: de botezul meu, de renunțările mele, de întâlnirea mea cu El, de botezul meu cu Duhul Sfânt, de consacrarea mea ca și colaboratoare și de tot ce a făcut El pentru mine. Mi-am amintit și de luptele pe care le-am avut și am văzut cât mi-au întărit credința și cât m-au maturizat! Am văzut episcopii mergând printre noi și pe soțiile lor, pe care le admir atât de mult… Am rămas mută de uimire! Imediat, mi-am amintit că eram în Templul Lui Dumnezeu și deci, eram înaintea Lui, toți eram în același loc, înaintea Lui.

Când am terminat și am ieșit afară – am fost ultimii care am plecat -, am văzut când ați ieșit afară împreună cu alți episcopi și bucuria pe care o aveați. Dumnezeu a făcut cu dumneavoastră cum a făcut cu Avraam: el vroia doar un fiu, dar Dumnezeu l-a făcut tatăl unei națiuni; dumneavoastră vroiați să câștigați sufletul unui prieten, dar El v-a dat o națiune de fii spirituali!

Domnule episcop, vreau doar să vă mulțumesc. Vă mulțumesc foarte mult, pentru că ați adus Templul! Sfințenia devine și mai puternică înăuntrul meu!

Luana Peruzzo Caciano

**************************************************

Bună ziua, domnule episcop!

Sâmbăta trecută, am avut imensa plăcere să fiu la slujba de la ora 18, din Templul lui Solomon. O zi care va fi marcată în memorie, până la ultima mea suflare de viață.

Am venit să vă mulțumesc pentru tot! Când ne-ați predicat despre credință și Mântuire, am vrut să vin până la dumneavoastră, să vă mulțumesc pentru tot. Am văzut la dumneavoastră dragostea de tată pe care n-am simțit-o niciodată, fiindcă am fost abandonată de tatăl meu, când eram doar un copil.

Dar, revenind la subiect, m-am minunat să văd dragostea pe care o aveți pentru noi, grija și învățătura, ca a unui tată care are grijă de fiica lui. De asemenea, vreau să vă mulțumesc pentru oportunitatea glorioasă de a putea să pășesc cu picioarele mele în Templu.

Când porțile s-au deschis și am intrat în Sanctuar, nu m-am abținut și am plâns ca un copil. E EXTRAORDINAR! Am siguranța că viața mea nu va mai fi la fel, după cum spune acel Cuvânt: „Ceea ce ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit…”.

Domnule episcop, nu mi-am imaginat măreția acelui Loc Sfânt, e glorios, magnific și maiestuos! Când am intrat, am uitat de tot și toți și am analizat fiecare centimetru. E totul perfect, în mintea mea s-a derulat un film cu toate situațiile din care m-a scos Dumnezeu și cu tot ce a făcut El în viața mea.

Sunt cea mai fericită persoană în această lume, fiindcă, chiar dacă sunt plină de defecte și imperfecțiuni, Dumnezeu m-a ales să fac parte din această mare Lucrare.

ALELUIA, ce bucurie, domnule episcop! Vreau să-I mulțumesc, în primul rând, Lui și în al doilea rând, dumneavoastră.

Vă mulțumesc, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Sinthia Braga, soție de preot din orașul Luiz Antônio – Brazilia

**************************************************

Bună dimineața, domnule episcop Macedo!

Vreau să vă povestesc experiența mea din această duminică de dimineață, când am ajuns la Centrul de Ajutor Spiritual, după ce am intrat în Templul lui Solomon. Intrând în templu, am văzut slava Lui Dumnezeu. Totul vorbea cu mine în acel loc: podeaua, pereții, până și măslinii. În timp ce mă gândeam „Uau, cum au reușit să-i aducă din Israel…”, Dumnezeu mi-a spus „Măreția nu e în cum i-au adus, nici în de unde vin, ci în Cine i-a făcut să ajungă până aici”.

Așa este și cu oamenii. Valoarea noastră nu e în cine suntem, ci în Cine ne-a ales. El ne-a valorizat, când ne-a ales… După aceea, la vederea atâtor lucruri frumoase, Dumnezeu a vorbit în tăcerea mea. Nici cu soțul meu n-am vrut să vorbesc, fiindcă acea zi era a Dumnezeul Meu, am vrut numai să-L aud, n-am vrut să pierd nimic și cred că n-am pierdut.

Când am ajuns aici, la Centrul de Ajutor Spiritual, a fost și mai glorios! Pot să spun că am ochi noi.

Centrul de Ajutor de unde sunt are 120 de membri, dar duminică dimineața, când am venit, mi s-a părut că am intrat din nou în Templu, a fost foarte puternic! M-am uitat la oameni cu o dragoste care n-a încăput în pieptul meu și am vrut să îmbrățișez toată lumea și să dau ce am primit fără plată.

Când m-am uitat la Altar, m-am gândit: Sfințenia Domnului! M-am uitat la soțul meu și am văzut, în spiritual, un adevărat preot. Am reușit să mă uit, cu adevărat, la el ca la un bărbat al Lui Dumnezeu și nu doar ca la soțul meu. Am văzut ungerea în cuvintele lui, o frică imensă în rugăciunea lui către Dumnezeu! Nu că n-ar fi avut-o, o avea, dar ce s-a schimbat a fost viziunea mea.

De mult timp, n-am participat la o slujbă în care să fiu atât de implicată în tot, de la prima rugăciune până la ultima, ca în această duminică. N-am văzut defecte în ce spunea sau făcea, ci L-am văzut numai pe Dumnezeu, de la început până la sfârșit, la fel ca în Templu.

Totul aici, la Centrul de Ajutor Spiritual, îmi vorbea: pereții, podeaua, Altarul, oamenii… Dacă văd o hârtie pe podea, mă gândesc că „E casa Dumnezeului meu, totul trebuie să arate Slava Lui!”.

Domnule episcop, mi-am schimbat viziunea după ce-am intrat în Templul lui Solomon. Nu mai sunt aceeași. Astăzi, îmi dau seama cât de lipsită de teamă și reverență față de Dumnezeu eram, dar asta s-a schimbat, pentru slava Lui Dumnezeu! Chiar și dragostea mea pentru suflete a fost reînnoită, ca și pentru soțul meu. Astăzi, îl iubesc și mai mult, pentru că am văzut slava Lui Dumnezeu și vreau să dau asta mai departe tuturor celor din jurul meu! Vreau ca toți să vină aici, în acest Centru de Ajutor și în toate locurile pe unde vom merge și să vadă, la fel ca în templu, Cât de extraordinar e Dumnezeul nostru, prin viața și lucrarea noastră!

Începând de azi, sunt un o nouă slujitoare a Lui Dumnezeu și voi depune și mai multă putere în munca noastră de a-l ajuta pe soțul meu la Altar și de a câștiga mai multe suflete pentru Domnul meu. Să răscumpărăm timpul!

Gabrielle Improta – Salvador – Brazilia