Episcopul Edir Macedo

Evanghelia după propria persoană

”Şi acolo a ridicat un altar pe care l-a numit El-Elohe-Israel” (Geneza 33:20)
Cum a fost ridicat acest ALTAR de Iacov? Imaginați-vă…

Așa cum vă imaginați, așa trebuie să fie ALTARUL dinăuntrul dumneavoastră. Sunt mulți oameni care spun: „Dumnezeu e cu mine”, însă cu altarul pe care-l au înăuntrul lor, e logic că Dumnezeu nu e acolo!

A avea un altar înăuntrul dumneavoastră nu spune nimic, căci, pe Muntele Carmel, profeții lui Baal au avut și ei un altar. Toți au un altar (Evrei 13.10), dar acest altar poate fi pentru alți dumnezei sau, dacă persoana e trufașă, este pentru ea însăși, ca în cazul lui Saul, care a ridicat un monument pentru el, pe Muntele Carmel (1 Samuel 15.12).

Mulți oameni sunt autorii cărții cu numărul 67 din Biblie, care este evanghelia după ceea ce cred și interpretează ei sau după ceea ce le place.

Ei urmează această evanghelie cuvânt cu cuvânt, dar chiar și așa, din când în când, adaugă și scot virgule, accente și chiar cuvinte întregi, adaptând-o mereu la ce cred și interpretează ei sau la ce le place. Spun că „nu” înțeleg ce spune Dumnezeu în Biblie sau prin slujitorii Săi însă, în realitate, înțeleg.

Fapt e că, după cum a spus episcopul Macedo, este o chestiune de ascultare sau neascultare. Ascultarea e un sacrificiu pus pe Altarul Lui Dumnezeu; neascultarea este „a se sacrifica” pe un altar că nu este al Lui Dumnezeu. De aceea, viața celui neascultător este așa cum este, iar Dumnezeu, fiindcă e exclus din ea, nu poate să facă nimic.

Iacov și toți oamenii care au ridicat altare pentru Dumnezeul lui Israel știau că, pentru a le ridica, vor avea nevoie de mult mai mult decât de a pune piatră pe pietră. Observați, în versetele de mai jos, cât de conștient era Iacov de ceea ce înseamnă ridicarea unui Altar pentru Dumnezeul lui Israel:

”Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo şi ridică acolo un altar Dumnezeului care ţi S-a arătat când fugeai de fratele tău, Esau.” Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el:

„Scoateţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curăţaţi-vă şi schimbaţi-vă hainele, ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului…” (Geneza 35.1-3)

Înainte să facă ALTARUL pentru Dumnezeu, Iacov a încercat să „curețe zona”, eliminând chipurile zeilor falși din mijlocul familiei lui, purificându-i pe toți și chiar schimbându-și hainele contaminate de mizeria acestei lumi. După aceea, s-a „suit” (n-a „coborât” – ceea ce era mai ușor) la Altar. După construirea Altarului, Dumnezeu a fost cu Iacov tot așa cum a fost cu Avraam și Isaac. În fine, Iacov L-a slăvit pe Dumnezeu prin propria lui viață, pentru că Dumnezeu (Altarul) era în el.

Așa se va întâmpla și cu noi. Credeți asta?