Când Israelul a părăsit Egiptul, a lăsat în urmă o poveste de durere și apăsare.
La a doua tabără din Ethan, motivul a fost să-L laude și să-L slăvească pe Dumnezeu pentru toate minunile Sale. Oamenii erau ghidați ziua de un nor, iar noaptea un stâlp de foc le lumina calea. Totul părea perfect, până când, în mod surprinzător, Dumnezeu l-a trimis pe Moise să le spună oamenilor să se întoarcă:
”Vorbește copiilor lui Israel, să se întoarcă și să își așeze tabăra înainte de Pi-Hahirot, între Migdol și mare, înainte de Baal-Țefon; înaintea acestuia vă veți așeza tabăra, lângă mare.” Exodul 14:2
Imaginați-vă, aproximativ, trei milioane de oameni care trebuia să se întoarcă acolo unde trecuse deja. Părea o nebunie, dar stâlpul de nor și de foc continua ca și un GPS ceresc care îndruma poporul. Sosind în PI-Hahirot, vederea oamenilor era de munți pe partea dreaptă, munți pe partea stângă, în față era marea roșie și, în spatele lor, veneau egiptenii cu toți caii și carele faraonului, împreună cu toată armata sa.
PI-HAHIROT însemnă „fundătură”, părea o capcană, un obstacol, dar era locul în care poporul lui Israel a arătat ceea ce era înăuntrul lor, pentru că, cu siguranță, ei credeau: „Nu are sens, Dumnezeu a promis că ne va îndruma către un pământ pe care curge lapte și miere și acum ne trimite înapoi.” Atunci au început să murmure:
”Și i-au spus lui Moise: Pentru că nu sunt morminte în Egipt ne-ai luat tu pentru a muri în pustie? Pentru ce te-ai purtat astfel cu noi, pentru a ne scoate din Egipt?
Nu este acesta cuvântul pe care ți l-am spus în Egipt, zicând: ”Lasă-ne în pace, să servim egiptenilor? Pentru că ar fi fost mai bine să servim egiptenilor, decât să murim în pustie.” Exodul 4:11-12
Vedeți că oamenii s-au răzvrătit împotriva omului (Moise), de parcă acea direcție de „întoarcere” la Pi-Hahirot ar fi fost de la el, de parcă nu ar mai exista ungerea lui Dumnezeu asupra lui și el ar fi fost de vină pentru tot, fiind în acea situație.
Din păcate, putem vedea această poveste care se repetă astăzi, când mulți, atunci când sunt luați într-un „punct mort”, încep să murmure. Cu alte cuvinte, în timp ce persoana cucerește, prosperă, avansează și primește binecuvântările lui Dumnezeu, se aud doar laude și adorări, totuși, când trebuie să se întoarcă la Pi-Hahirot și se află într-o fundătură, ea manifestă imediat ceea ce se află înăuntru, spunând: „Frecventez Biserica de atâta timp, sunt zeciuitor, sunt credincios, de ce a permis Dumnezeu să mi se întâmple asta?”
Oameni care cândva au dat mărturisiri glorioase, dar când au ajuns la „Pi-Hahirot”, în locul încercării, și-au abandonat credința și au început să caute vinovați, în loc să rămână fermi.
Am văzut acest lucru și cu preoții, când aceștia părăsesc anumite poziții în biserică și se întorc în locuri care au trecut deja, de exemplu. Au fost lideri și se întorc într-o poziție despre care cred că au fost deja acolo, se simt nedreptățiți, disprețuiți, devalorizați și, astfel, dezvăluie ceea ce este în interiorul lor.
Unii pleacă spunând: „Biserica nu mai este aceeași, că lucrarea poate fi chiar de la Dumnezeu, dar este condusă de omul cu defecte, nemilos, nedrept … că s-au săturat să fie folosiți și înșelați”. Din cauza aceasta, ajung să iasă din biserică, crezând că povestea lor nu a fost respectată.
Ce ne arată toate acestea fiecăruia dintre noi? Că Dumnezeu permite. Ne permite să ne întoarcem pentru a arăta ceea ce este în noi. Dar de ce? Nu știe deja toate lucrurile? Arată astfel încât persoana să-și poată vedea condiția spirituală reală și să se schimbe. Nu ceea ce s-a întâmplat a fost motivul nemulțumirii și revoltele ei împotriva lucrării lui Dumnezeu, ci ceea ce se afla în ea.
Moise a atras atenția oamenilor pentru a nu mai murmura și a avea încredere în Dumnezeu:
”Și Moise a spus poporului: Nu vă temeți, stați liniștiți și veți vedea salvarea DOMNULUI, pe care el v-o va arăta astăzi; căci egiptenii pe care i-ați văzut astăzi, nu îi veți mai vedea niciodată, pentru totdeauna.
DOMNUL va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți.” Exodul 14:13,14
Dumnezeu a trimis oamenii să meargă înainte, în loc să murmure, să strige sau să se plângă.
”Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Pentru ce strigi către mine? Vorbește copiilor lui Israel să meargă înainte; Dar ridică-ți toiagul și întinde-ți mâna peste mare și despică-o; și copiii lui Israel vor merge pe uscat prin mijlocul mării.” Exodul 14:15,16
Și tocmai în Pi-Hahirot (fundătură), Dumnezeu a fost proslăvit.
”Și egiptenii vor ști că eu sunt DOMNUL, când mi-am adus onoare prin Faraon, prin carele sale și prin călăreții săi.” Exodul 14:18
Dumnezeu nu te-a dus în locul nepotrivit și nu te-a abandonat în deșert, doar crede și încrede-te în făgăduințele Sale. Nu a dat greș niciodată și nu va da greș niciodată!
Leave A Comment