De ce nu am primit Duhul Sfânt?

Pentru că nu ai crezut.

„Episcopul nu ştie ce este în inima mea.” Ba da, ştiu. Inima ta este un puţ de sentimente. Sunt doar emoţii înauntrul ei. Până şi credinţa, este una emotivă. Acest tip de credinţă este responsabilul pentru 90% din necredinţa şi boala spirituală a credincioşilor.

Când credem într-un mod raţional, nimic nu ne împiedică să primim Duhul lui Dumnezeu.

Ştiţi de ce? 

Pentru că nimeni nu este mai interesat să ştampileze cu Duhul Sfânt decât Fiul lui Dumnezeu. El L-a şi trimis pentru cei care cred.

Adică, trebuie să te dai, să te înredinţezi, să te dăruieşti trup, suflet şi duh lui Dumnezeu şi să cauţi Duhul Sfânt cu toate acestea deodată. Candidatul trebuie să vrea cu adevărat. Trebuie să demonstreze asta. Poate că tu doar ai crezut poate o să primeşti dar nu ai crezut că chiar o să primeşti.

„A crede că poate…” este ca şi cum te-ai îndrăgosti. A fi cu cineva sau a te îndrăgosti de cineva se întâmplă fără vreun compromis. Poate asta este situaţia multora. Sunt îndrăgostiţi de Duh.

A crede însă implică un compromis serios. O căsătorie. O dăruire necondiţionată. Credinţa aceasta implică un compromis definitiv, chiar dacă asta înseamnă să renunţi la viaţa de „burlac”. Acest tip de credinţă atinge inima lui Dumnezeu şi aduce răspunsuri imediate. Persoana care crede îşi asumă compromisul de a lăsa definitiv păcatul pentru El.

Nu este asta cerinţa „căsătoriei cu Dumnezeu”?

Soţii renunţă la libertate, la viaţa de burlaci şi încep o nouă viaţă cu responsabilităţi, obligaţii şi sacrificii. Dacă nu ar exista aceste trei lucruri, ei nu ar putea rămâne împreună. Căsătoria cu Dumnezeu sau primirea Duhului Sfânt depinde de acţiunea candidatului de a renunţa la libertatea sa şi de a se dispune spre a Îl sluji.

Indispoziţia de a renunţa la lucrurile din inimă, adică, la: copii, părinţi, familie, iubit(ă), casă, carieră, profesie, bunuri, religie…la tot, ca să primească Duhul Sfânt, demonstrează că persoana nu crede.

Cine nu se aruncă în credinţă la fel ca Avraam, nu poate să Îi ceară lui Dumnezeu nimic mai mult decât ceea ce Îi oferă.