Când auzim despre persoane care erau în credință și, dintr-odată, au căzut în păcat și s-au lansat în lume, rămânem îngroziți. Cum poate cineva care a fost atât de folosit de Dumnezeu să se distanțeze atât de mult de El? Deoarece acest lucru se întâmplă de la primul om pe care Dumnezeu l-a creat, Adam.
Mereu m-am întrebat de ce Adam a acceptat fructul interzis pe care Eva i l-a dat. EL știa cât de mult acel lucru era greșit, și ce acest lucru l-ar fi făcut să piardă, dar a acceptat, fără să chestioneze, nici măcar nu s-a gândit de două ori. Adam a căzut acolo, dar nu a fost de la nimic, nu a fost dintr-odată, nu a fost pentru că ”a dat moale”. Ne vom întoarce puțin înainte ca acel lucru să se întâmple…
Înainte ca Eva să intre în viața lui, Adam doar Îl avea pe Dumnezeu. Era cu Dumnezeu că el vorbea, de la fiu la Tată. Și Dumnezeu, Cel mai bun Tată din lume, l-a învățat despre toate, de la cum să scoată beneficiu din pământ până la cum să se protejeze de rău. Și ca un Tată bun, El a plantat o grădină ca Adam să aibă o referință despre cum va rămâne pământul dacă se va lucra cu el. Acolo, el a făcut locuință și a primit responsabilitatea de a da nume animalelor. Dumnezeu și Adam umblau împreună, într-o singură armonie. Dacă Adam voia să vorbească, era cu Dumnezeu că el vorbea. Chiar pare și că Dumnezeu nu a creat-o pe Eva înainte exact pentru că îl voia pe Adam doar pentru El, ca și cum ar fi spus: ”În puțin timp, o altă persoană va intra în viața ta, nu uita ceea ce am fost într-o zi fiule!”
Dar, Adam a uitat. Aceasta a fost prima greșeală. Când Eva a apărut, Adam i-a dat ei toată atenția și, câte puțin, fără chiar să își și dea seama, s-a îndepărtat de Dumnezeu, de Tatăl lui. Nu a fost acolo că el a păcătuit, dar a fost acolo că el s-a deviat.
Înainte ca cineva să cadă în păcat, el se deviază. Și devierea în mod normal este atât de mică încât ceea ce se spune după este ”Dumnezeu înțelege” sau ”nu e păcat” sau chiar ”conștiința mea nu mă acuză!”. Da, toate aceste argumente sunt adevărate. Dumnezeu înțelege tot ceea ce facem, nu totul e păcat, și conștiința noastră doar ne acuză când suntem în păcat. Dar chestiunea aici este devierea… devierea nu este un păcat.
Când Adam a început să îi dea mai multă atenție Evei, el nu păcătuia, dar el se devia de un factor extrem de important în viața lui: Dumnezeu pe primul loc. Când el a dat mai multă atenție Evei, el se înclina spre faptul de a o pune pe primul loc, și a fost exact ceea ce el a făcut puțin mai târziu. Greșeala numărul 2.
Adam a vrut să fie pe placul Evei. Când dorim să fim pe placul cuiva fără să ne gândim la Dumnezeu, Îl vom nemulțumi cu siguranță. Și pentru a fi pe placul cuiva, veți auzi ceea ce acel cineva are de spus, chiar dacă este împotriva credinței și principiilor dvs. Greșeala numărul 3.
Adam a dat auz Evei. Nu a fost acest lucru ce Dumnezeu a spus despre ea?
”Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale…” Geneza 3.17
Nu este greșit să dați auz nevestei dvs, dar să o ascultați în locul Vocii lui Dumnezeu, acest lucru da, este greșit. Și a fost așa, că Adam a căzut în păcat. când Eva i-a dat fructul el a mâncat.
Observați că aceste trei greșeli și devieri au ceva în comun: cineva a luat locul lui Dumnezeu.
- Adam a scos atenția de la Dumnezeu pentru a da atenție Evei.
- Adam a vrut să fie mai mult pe placul Evei decât a lui Dumnezeu.
- Adam a ascultat mai mult de Eva decât de Dumnezeu.
Trei devieri au fost suficiente ca Adam să cadă în păcat. A fost doar după ce Adam a mâncat fructul că ochii celor doi s-au deschis, adică, dacă el nu s-ar fi îndepărtat de Dumnezeu, ar fi avut destulă teamă față de El pentru a o mustra pe Eva imediat. Ei nu i-ar fi plăcut, dar ceea ce ar fi fost important pentru Adam în acel moment era dacă lui Dumnezeu i-a fost pe plac.
Vreți să fiți fidel lui Dumnezeu până la moarte?
Vreți să vă păstrați mântuirea până la moarte?
Puneți-L pe Dumnezeu pe primul loc în TOT, MEREU, FIE CE O FI.
În credință.
A colaborat: Cristiane Cardoso
Leave A Comment