Una dintre cele mai mari bariere ale credinţei creştine este este poziţia nedefinită. Cel ce nu este definit, nu ştie niciodată ce vrea. Nu ştie unde vrea să ajungă, nu are viziune şi nici nu înţelege voinţa lui Dumnezeu cu privire la viaţa lui.
Asta pentru că, caracterul lui este nedefinit. Felul lui de a fi este nedeterminat. El nu ştie dacă este da sau dacă este nu.
Cum poate Dumnezeu să folosească pe cineva care este indecis? Cum se poate folosi de cineva care se comportă ca valurile mării care vin şi pleacă fără a fi definite.
Urmaşii lui Hristos, trebuie să trăiască din credinţă în credinţă. însă, cei indeişi sau nedefiniţi, trăiesc din indecizie în indecizie. Asta se vede până şi în cele mai mici exemple ca alegerea hainelor, a pantofilor…etc.
A Îl avea pe Iisus ca Mântuitor, nu anulează acest fel de a fi. Asta chiar încurcă. Se creează o senzaţie falsă care ne spune că lucrurile se vor schimba de la sine. O astfel de persoană, stă şi aşteaptă magia divină.
Acest tip de creştin, conştient sau inconştient, devine chiar aliatul satanei în secerarea celor sinceri în credinţă. Ei transferă indecizie, teamă, nesiguranţă şi slăbiciune. Acesta este motivul pentru care, puţini creştini cuceresc prin credinţă, iar marea majoritate sunt nişte rataţi.
Iacov consideră acest fel de oameni ca pe: „…un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” (Iacov 1:8)
„…curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!” (Iacov 4:8)
Numim că este cu inima împărţită pe cineva care a fost rănit şi care are diferite sentimente, urmând până la urmă ceea ce îi convine mai mult.
La ce folos să crezi în Cuvântul lui Dumnezeu, în Iisus şi să nu ai o credinţă definită?
La ce folos să crezi în Dumnezeu şi să nu îţi asumi credinţa într-un mod clar, obiectiv, incisiv, înaintea lumii şi a infernului?
Caută în Biblie o persoană măcar, care să fi fost folosită de Duhul Sfânt şi să fi avut un caracter nedefinit şi o credinţă nedefinită!
Chiar El ne spune prin Pavel:
Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. (Romani 14:5)
Şi tu dragul meu, ce fel de credinţă ai?
Până când vei ai sta între două gânduri?
Leave A Comment