Când vorbim despre credința în Dumnezeu, majoritatea oamenilor tind să se gândească întotdeauna spre religiozitate, spre acea credință care se bazează pe lucrurile pe care le văd sau le simt.
Credința religioasă este plină de sentimente, emoții, o credință goală, poate chiar plină de cunoștințe biblice, dar fără rezultate practice și, desigur, fără schimbări în viața celor care o au. Și acesta a fost principalul motiv pentru care mii de oameni au fost dezamăgiți de Dumnezeu, de biserică, pierduți și fără credință.
Credința biblică nu are nici-o legătura cu ea, pentru că dacă analizăm bine Cuvântul lui Dumnezeu, vom descoperi că adevărata credință este total lipsită de sentimente, este brută. Nu se mișcă niciodată după lucrurile pe care le vede sau le simte, se bazează exclusiv pe ceea ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu. Reacționează, funcționează și se supune necondiționat la ceea ce spune Dumnezeu.
În adevărata credință nu există negociere, discuții, nu!!! Face ceea ce este scris, este ghidată de Vocea lui Dumnezeu și punct!!!
Vezi ce spune Dumnezeu:
”Priviți la Avraam tatăl vostru și la Sara care v-a născut, fiindcă l-am chemat doar pe el și l-am binecuvântat și l-am înmulțit.” Isaia 51:2
De ce spune Dumnezeu să privim la Avraam? Pentru că în el găsim felul de credință care atrage atenția lui Dumnezeu, care Îi face plăcere, care Îl determină să se reveleze pe Sine însuși unei persoane. O credință complet lipsită de sentimente, inimă sau emoție.
În Avraam găsim adevărata credință, cea care vine de la propriul Dumnezeu, credință pură și sinceră, dornică să asculte, fără îndoială. Acest lucru s-a întâmplat în chemarea sa din Geneza 12: 1-3, când Dumnezeu, de la prima sa întâlnire cu Avraam, i-a spus să iasă afară din casa lui și să părăsească familia și rudele sale, adică să scape de tot felul de sentimente care s-ar putea amesteca în relația lui Avraam cu Dumnezeu.
Dacă vrem cu adevărat să-L vedem pe Dumnezeu acționând în viața noastră, trebuie să ne despărțim de tot ce există între noi și El, nu poate exista atașament față de nimic sau de nimeni. Cu alte cuvinte: TREBUIE SĂ FIE SACRIFICIU.
De-a lungul traiectoriei lui Avraam, vedem că acesta era genul de credință pe care l-a avut, ceea ce l-a determinat să devină atât de intim încât Dumnezeu l-a numit prieten (Isaia 41: 8).
Aceasta dezvăluie profunzimea relației pe care Avraam a dezvoltat-o cu Dumnezeu. A învățat să se supună fără întrebări, fără să întrebe, fără să vrea să știe motivul lucrurilor pe care le spunea Dumnezeu. Pur și simplu s-a supus. Acest lucru ridică nivelul de încredere, de predare și este ceea ce a făcut și face diferența unul față de celălalt.
Când citim Geneza 22: 1-3, vedem punctul culminant al unei credințe fără inimă, fără sentimente, fără emoții, doar o credință pură, adevărată, cu deplină certitudine și încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, până la punctul în care Avraam, fără ezitare, fiind dispus să-i ofere lui Dumnezeu ceea ce a iubit cel mai mult, pentru ce a luptat cel mai mult și a dorit pentru întreaga sa viață: singurul său fiu.
În acest moment, Avraam a dezvăluit cine era Dumnezeu și ce reprezenta pentru el, cât de mult L-a iubit și a avut încredere în El în caracterul și puterea Sa. Iubirea sa, devotamentul și credința lui erau mai presus de fiu, soție, bani, pe scurt, nimic nu stătea între Avraam și Dumnezeu, el nu a permis nimic să se amestece în această relație și de aceea și-a lăsat deoparte toate emoțiile și sentimentele umane.
La tatăl credinței nu exista nicio îndoială sau suspiciune, dar singurul lucru pe care Dumnezeu îl dorește de la ființele umane este: CREDINȚA PURĂ! Și în fața unei astfel de atitudini, renunțări și sacrificii, Dumnezeul cel Preaînalt nu a avut decât să-i spună:
”Și a spus: Pe mine însumi am jurat, spune DOMNUL, pentru că ai făcut acest lucru și nu ai cruțat pe fiul tău, singurul tău fiu;
De aceea binecuvântând te voi binecuvânta și înmulțind voi înmulți sămânța ta ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării; și sămânța ta va stăpâni poarta dușmanilor săi.
”Și în sămânța ta toate națiunile pământului vor fi binecuvântate, pentru că ai ascultat de vocea mea.” Geneza 22:16-18
Toată lumea ar trebui să se întrebe, să se chestioneze: ce fel de credință am? Cât de mare este încrederea și dependența mea de Dumnezeu? Sunt dispus să ascult de Dumnezeul cel Preaînalt la acel nivel?
Dacă poți răspunde sincer la aceste întrebări, vei înțelege de ce viața ta este ceea ce este și unde este!
Nu uita: calitatea ta de viață este rezultatul credinței tale!
Leave A Comment