Credinţă fără sânge
Un rănit dă buzna pe uşă pentru a i se acorda primul ajutor. Pierde sânge încontinuu. Situaţia lui pare gravă. Imediat cazul lui este trimis pe secţia chirurgie. Sunt făcute proceduri pre-operatorii în timp ce se caută rezervele de sânge pe care spitalul le are.
Deodată, asistenta vine şi aduce vestea fatală: „Nu avem sânge disponibil.” Echipa medicală începe să fie disperată şi ţipă: Faceţi rost de sânge cu orice chip, altfel nu putem face nimic.
Aceasta este dura realitate a sănătăţii publice.
Din nefericire, aşa se întâmplă şi cu Împărăţia lui Dumnezeu. Persoanele intră zilnic să primească primul ajutor în centrele specializate (biserici). Dar din cauza lipsei sângelui, mulţi dintre ei mor fără mântuire.
Sunt mulţi medici şi asistenţi: preoţi şi lucrători răi care se păstoresc pe ei înşişi. Oameni care se gândesc doar la ei şi fac din altar, un mijloc de trai.
La ce este bună credinţa fără sânge?
Pentru asemenea oameni există o profeţie care avertizează:
„Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce îşi opreşte sabia de la măcel!” (Ieremia 48:10)
Episcopul Edir Macedo
Deixe o seu comentário